În ultimul an, competitivitatea a devenit una dintre principalele priorități politice europene și nimeni nu poate ignora importanța acesteia pentru viitorul UE.

Competitivitatea a fost o temă esențială a discursului anual privind starea Uniunii rostit de președinta Comisiei, Ursula von der Leyen, în fața Parlamentului European, în luna septembrie a anului trecut. Dna von der Leyen s-a angajat să facă ceea ce este necesar pentru a apăra avantajul competitiv al Europei.

Întreprinderile europene întâmpină dificultăți în a recruta forță de muncă calificată, reglementarea sectoarelor-cheie este mai strictă decât în țările concurente, și anume Statele Unite și China, investițiile în cercetare și dezvoltare sunt mai scăzute, iar infrastructura fizică și digitală împiedică creșterea economică și comercială. Aceste provocări sunt bine cunoscute și au fost documentate în mai multe studii.

Dna von der Leyen l-a însărcinat pe dl Mario Draghi, fost șef al Băncii Centrale Europene, să facă propuneri concrete cu privire la modul în care poate fi îmbunătățită competitivitatea UE. Salutăm acest demers. Cu toate acestea, doar sugestii bune nu sunt suficiente, este nevoie de voință politică și de capacitatea de a le pune în aplicare.

UE și-a stabilit obiectivul de a-și consolida reziliența și influența în lume, însă pierde competitivitatea necesară pentru atingerea acestui obiectiv. Se preconizează că valoarea cotei deținute de UE în economia mondială va scădea constant, de la aproape 15 % până la numai 9 % în 2050.

Prin urmare, este esențial și urgent să îmbunătățim productivitatea și competitivitatea UE. În acest scop, UE trebuie să adopte o agendă în materie de competitivitate care, în conformitate cu principiile pieței unice și ale economiei sociale de piață, să fie orientată spre viitor, bine definită și coordonată și să promoveze prosperitatea întreprinderilor și a lucrătorilor, îmbunătățindu-le capacitatea de a inova, a investi, a face schimburi comerciale și a concura pe piața globală pentru binele comun, dar și de a impulsiona tranziția europeană către neutralitatea climatică. Aceste aspecte sunt esențiale nu numai pentru a asigura, pe viitor, prosperitatea, inovarea, investițiile, comerțul și creșterea, ci și pentru a crea locuri de muncă de calitate și a îmbunătăți nivelul de trai.

Acest nou elan suscită așteptări clare din partea întreprinderilor europene, care solicită repoziționarea competitivității într-un cadru economic și societal pe termen lung mai larg.

CESE urmărește să identifice factorii și actorii care influențează competitivitatea și productivitatea pe termen lung și care trebuie luați în considerare într-o viziune integrată.  Am analizat ecosistemele de competitivitate cu scopul de a explica Comisiei care sunt indicatorii pe care ar trebui să îi consolideze sau să îi completeze în continuare.

Astfel, o abordare bazată pe realitatea țării în evaluarea problemelor și modul lor de soluționare par a fi aspecte esențiale pe care Comisia nu le-a abordat suficient în cele două comunicări privind competitivitatea pe termen lung.

La nivel mai general, Comisia a elaborat o listă de 17 factori de performanță care trebuie evaluați anual cu privire la cele nouă dimensiuni ale competitivității pe care le identifică. De asemenea, este necesar ca statele membre să le respecte pe deplin, iar Comisia să dispună de mijloacele adecvate de punere în aplicare pentru a le obliga să facă acest lucru. Acestea sunt solicitările noastre.

Următorii indicatori sunt cei mai importanți:

  1. accesul la finanțare, la un cost rezonabil, dar fără a penaliza generațiile viitoare;
  2. în ceea ce privește serviciile publice și infrastructura critică, trebuie să investim și să măsurăm mai bine aceste investiții. În acest sens, propunem șase parametri de evaluare.
  3. în ce privește cercetarea și inovarea, este crucială consolidarea cooperării, fie între sectorul public și cel privat, fie la scară regională sau globală;
  4. în ce privește rețelele de date și energia, securitatea, prețul și neutralitatea climatică sunt cuvintele-cheie;
  5. în ce privește circularitatea, nu mai este nevoie să demonstrăm rolul UE, dar trebuie să acordăm atenție echilibrului în ce privește concurența între operatori;
  6. cadrul legislativ al UE privind digitalizarea este un precursor: conectivitatea, IA, datele etc. În acest cadru, trebuie să răspundem provocării de a echilibra aspectele umane cu promisiunile tehnologiei digitale;
  7. educația și formarea trebuie să fie în măsură să răspundă provocărilor demografice și sociologice;
  8. în fine, în ce privește autonomia strategică și comerțul, dependența este punctul nostru slab. Întreprinderile trebuie să se reorganizeze, iar UE trebuie să ofere un cadru favorabil pentru a face față acestei provocări. 

În cele din urmă, în ceea ce privește piața unică, reiterăm cu fermitate necesitatea ca statele membre să respecte normele acquis-ului comunitar și principiile tratatelor. Eliminarea barierelor și instituirea unui control real. Voința politică a guvernelor UE de a pune în aplicare ceea ce negociază la Bruxelles și capacitatea Comisiei de a lucra în cadrul unor servicii interdepartamentale, și nu într-un mod compartimentat, care este o sursă de inconsecvență. Iată de ce avem nevoie.

Nu putem decât să repetăm acest lucru.

Și, în acest context, să ne bazăm pe Bruxelles pentru rezultatele verificărilor competitivității și să utilizăm clusterele industriale regionale la nivel național. Instrumente există, să le folosim!