În acest număr:

• Andrey Gnyot: „Dușman al poporului” – persecutarea jurnaliștilor în Belarus
• Delegația CESE la COP16 și COP29: Ne tăiem singuri craca de sub picioare
• Adélaïde Charlier: Trădați de miliarde: eșecul COP29 de a garanta justiția climatică
• Luz Haro Guanga: Lupta pentru o planetă sănătoasă este o chestiune de viață și de moarte
• Mariya Mincheva: Costul uriaș al neapartenenței la spațiul Schengen – atât pentru Bulgaria și România, cât și pentru piața unică a UE
   

În 2021, organizația belgiană «Bunici pentru climă» a câștigat premiul CESE pentru societatea civilă pentru acțiuni climatice cu campania lor „Economiile noastre pentru viitorul lor”. Campania a urmărit să încurajeze aproximativ 2,4 milioane de bunici belgieni să își reinvestească economiile – estimate la acea vreme la aproximativ 910 miliarde de euro în active – în proiecte mai durabile. CESEinfo a discutat cu «Bunicii pentru climă» despre climă și finanțarea durabilă în prezent, precum și despre așteptările și planurile pentru viitor.

După trei ani, vedeți rezultate tangibile ale campaniei dumneavoastră? Cum ați evalua, în general, situația actuală în ceea ce privește finanțarea durabilă și în favoarea climei în Belgia – s-au înregistrat progrese? Oamenii devin mai conștienți de importanța acestui aspect?

Premiul CESE ne-a oferit recunoaștere și sprijin importante. Ne-am referit adesea la el în contactele cu guvernul, cu alte organizații de sprijin și cu concetățenii noștri. Ne-a ajutat să stabilim mai multe contacte și să ne dezvoltăm campania în continuare, atât în relația cu bunicii noștri, cât și cu generațiile mai tinere, prin organizarea de prezentări, ateliere și o serie de conferințe pe tema fondurilor durabile.

Ne-am dat seama că, deși acesta nu este încă un subiect simplu, în Europa au fost depuse eforturi legislative majore (taxonomia, Pactul verde, CSRD, CSDDD etc.), ceea ce înseamnă că și companiile și sectoarele iau acum tot mai multe inițiative la care ne putem referi. Aceasta este o sursă de speranță și un lucru foarte necesar, după cum a evidențiat din nou, din păcate, rezultatul (lipsă) al COP de la Baku.

Un studiu recent ne-a arătat că munca noastră de sensibilizare este în continuare foarte necesară. Doar 5-15 % dintre investitori își folosesc dreptul de a solicita instituțiilor lor financiare să ia în considerare preferințele lor durabile. Prin urmare, trebuie să ne continuăm eforturile în acest sens.

Ce așteptări aveți de la COP29? Participați la conferință, dacă nu direct, atunci prin susținerea lui Ferre, un băiat de 12 ani, și a bunicilor săi? Credeți că finanțarea combaterii schimbărilor climatice este o problemă crucială pentru o tranziție corectă?

La momentul redactării acestui articol, COP29 tocmai se va fi încheiat. Încă de la început, i-am oferit sprijinul nostru deplin, în termeni financiari și de comunicare, lui Ferre, în vârstă de 12 ani, care a făcut călătoria la Baku împreună cu bunicii săi, care sunt membri ai asociației «Bunici pentru climă», pentru a ne asigura că vocea copiilor continuă să fie auzită. În același timp am dori să le mulțumim tuturor bunicilor și autorităților care au făcut acest lucru posibil.

COP29 ar fi trebuit să fie un COP dedicat finanțării climei, știut fiind că finanțarea este crucială pentru o tranziție corectă. Din păcate, la Baku, acest lucru nu a fost suficient de evident. Mesajul nostru rămâne: banii există și le cerem celor care dispun de ei să se ridice la înălțimea așteptărilor și să îi folosească în mod durabil pentru viitorul nepoților noștri.

Care sunt cele mai recente proiecte ale organizației «Bunici pentru climă» pe care ați dori să le menționați? Există noi proiecte în pregătire?

Continuăm să privim încrezători spre viitor. Pentru «Bunici pentru climă», anul 2025 – la zece ani de la Acordul de la Paris – va fi anul în care vom face apel la un număr mare de bunici, care sunt membri ai marilor organizații ale persoanelor în vârstă din Flandra. Suntem în mijlocul pregătirilor unor inițiative prin care câteva zeci de „bunici pentru climă” sunt instruiți să se implice cu încredere în discuțiile privind clima, pentru a oferi o mână de ajutor.

Am elaborat o serie de ateliere, printre care unul privind economisirea și investițiile durabile, pe care îl oferim gratuit tuturor filialelor locale ale organizațiilor de vârstnici. Observăm deja un mare entuziasm. La sfârșitul lunii noiembrie 2025, vom găzdui o amplă manifestare de închidere, care – sperăm noi – nu va reprezenta un sfârșit, ci mai degrabă începutul unui angajament în creștere pentru viitor.

Hugo Van Dienderen este co-fondator și co-președinte al organizației «Bunici pentru climă». Fondată în 2019, «Bunici pentru climă» este o mișcare independentă a persoanelor în vârstă, în principal bunici, care doresc să transmită generațiilor viitoare o lume în care se poate trăi.

În fotografie: Ferre cu perechea sa de «Bunici pentru climă» la COP29 din Baku. Lui Ferre i s-a oferit ocazia să își exprime îngrijorările cu privire la criza climatică în fața multor persoane importante.

Putem contribui la salvarea lumii prin investiții durabile? Într-un context în care sectorul financiar trece printr-o transformare considerabilă ca urmare a provocărilor sociale și de mediu, Dr. Brigitte Bernard-Rau de la Universitatea din Hamburg analizează noua și puternica strategie pentru investiții cunoscută sub denumirea de investiții cu impact. Oferindu-se ca o schimbare fundamentală a modului în care gândim rolul capitalului și al finanțelor în societate, strategia supune dezbaterii ideea tradițională conform căreia investitorii trebuie să aleagă între a face bani și a face diferența.

Brigitte Bernard-Rau

Într-o lume care se confruntă cu provocări sociale și de mediu fără precedent, de la schimbările climatice și pierderea biodiversității până la securitatea alimentară, inegalitate, bunăstare și asistență medicală, sectorul financiar trece printr-o transformare considerabilă. Investițiile cu impact s-au dovedit a fi o abordare puternică, care pune sub semnul întrebării ideea tradițională potrivit căreia investitorii trebuie să aleagă între a obține profituri și a genera un anumit impact. Dar care sunt de fapt investițiile cu impact și cum diferă acestea de alte forme de finanțare durabilă?

Cum putem înțelege investițiile cu impact

În esență, investițiile cu impact reprezintă o schimbare fundamentală în modul în care ne raportăm la rolul capitalului și al finanțării în societate. Astfel cum sunt definite de Rețeaua globală pentru investiții cu impact (Global Impact Investing Network – GIIN), investițiile cu impact sunt o strategie de investiții care cuprinde „investițiile realizate cu intenția de a genera un impact social și de mediu pozitiv și măsurabil, dincolo de randamentul financiar”. Totuși, această definiție aparent simplă arată cât de complex este potențialul transformator al investițiilor cu impact.

Pentru a înțelege pe deplin rolul distinct al investițiilor cu impact asupra finanțelor moderne – cu abordarea sa materialistă –, este necesar să vedem unde se încadrează ele în spectrul mai larg al abordărilor în materie de investiții. La un capăt al spectrului se află investițiile tradiționale, în care randamentul financiar și maximizarea profitului sunt absolut prioritare, iar considerentele sociale sau de mediu nu joacă niciun rol în procesul decizional. Pe măsură ce ne deplasăm de-a lungul acestui spectru, ne confruntăm cu abordări din ce în ce mai sofisticate în ceea ce privește încorporarea factorilor de performanță socială și de mediu, permițând o varietate de investiții în finanțarea durabilă. Dintre acestea, investițiile cu impact reprezintă cea mai avansată strategie de investiții, promovând schimbări pozitive și transformatoare prin combinarea rentabilității financiare cu obiective sociale și de mediu.

Un rezumat al abordărilor în materie de investiții:

• investițiile tradiționale se concentrează exclusiv pe rentabilitatea financiară, ignorând factorii sociali și de mediu. Aceasta a fost mult timp piatra de temelie a piețelor de capital;
• integrarea criteriilor de mediu, sociale și de guvernanță (criteriile MSG) ia în considerare acești factori ca indicatori de risc în deciziile de investiții, dar nu îi consideră a fi principalii factori determinanți ai investițiilor;
• finanțarea durabilă integrează considerentele MSG în procesul decizional privind investițiile și consideră că durabilitatea creează valoare. Ea sprijină investițiile care abordează provocările legate de durabilitate și generează schimbări sociale și de mediu pozitive. Ea include, de asemenea, investiții în tranziție, finanțând atât activități care sunt deja ecologice (finanțare ecologică), cât și activități care sunt în tranziție pentru a atinge, în timp, anumite niveluri de performanță ecologică (finanțarea tranziției);
• investițiile de impact se referă la o schimbare majoră pe piețele financiare, o „reorientare substanțială către impact”, și răspund la întrebarea „Contribuie investițiile în durabilitate la o lume mai bună?”. Prin urmare, pare a fi abordarea cea mai conștientă, care caută în mod activ să obțină în același timp, cu același angajament, atât un randament financiar, cât și un impact social sau de mediu pozitiv măsurabil.

Cele două fațete ale investițiilor cu impact: aliniere sau generare

În cadrul investițiilor cu impact, există o distincție fundamentală între investițiile aliniate la impact și investițiile generatoare de impact. Această diferențiere îi ajută pe investitori să înțeleagă nu numai încotro se îndreaptă banii lor, ci și modul în care acești bani contribuie la a face lucrurile să evolueze în direcția cea bună.

• Investițiile aliniate la impact sprijină întreprinderile care au demonstrat deja că utilizează practici sociale sau de mediu pozitive și care și-au dovedit angajamentul de a genera un impact pozitiv prin operațiunile și rezultatele lor.
• Investițiile generatoare de impact creează în mod activ noi soluții la provocările sociale sau de mediu, axându-se adesea pe transformare și pe schimbări sistemice.

Această distincție teoretică se materializează în aplicații concrete în diferite sectoare.

Energie curată

Ca parte a tranziției către energia curată, investițiile aliniate la impact pot implica, de exemplu, cumpărarea de acțiuni în societăți bine stabilite din sectorul energiei regenerabile sau al producției de vehicule electrice. Aceste întreprinderi contribuie deja la durabilitatea mediului prin modelele lor de afaceri de bază. Investițiile cu impact în același sector ar putea, în schimb, să se concentreze pe finanțarea unor întreprinderi nou-înființate în domeniul tehnologiei bateriilor sau pe proiecte solare inovatoare axate pe comunitățile locale din zonele slab deservite, creând soluții complet noi la provocările energetice.

Agricultura durabilă

Sectorul agriculturii durabile oferă un alt exemplu ilustrativ. Investitorii orientați spre impact ar putea sprijini producătorii de alimente ecologice bine stabiliți sau operațiunile agricole durabile, în timp ce investitorii generatori de impact s-ar concentra pe dezvoltarea de noi tehnici agricole regenerative sau de soluții revoluționare de agricultură urbană care ar putea transforma modul în care producem alimente.

Impactul social

În domeniul impactului social, investițiile aliniate la impact sprijină adesea întreprinderile cu politici solide în materie de diversitate și practici de muncă echitabile. În schimb, investițiile generatoare de impact ar putea finanța dezvoltarea de noi locuințe la prețuri accesibile sau de soluții tehnologice educaționale inovatoare pentru comunitățile insuficient deservite, creând în mod activ noi căi către echitatea socială.

Procesul investițional: de la intenție la impact

Succesul investițiilor cu impact presupune un proces riguros care, cu intenția de a genera schimbări sociale și de mediu pozitive, începe cu stabilirea unor obiective de impact clare. Investitorii trebuie să definească rezultatele sociale sau de mediu specifice pe care doresc să le obțină. Ei trebuie să stabilească obiective măsurabile și, adesea, să alinieze aceste obiective la cadrele existente, cum ar fi Indicatorul global al Organizației Națiunilor Unite pentru cele 17 obiective de dezvoltare durabilă și cele 169 de obiective ale Agendei 2030.

Acest caracter intenționat distinge investițiile cu impact de alte forme de finanțare durabilă. De asemenea, el impune investitorilor interesați de investițiile cu impact să evalueze cu atenție atât performanța financiară, cât și potențialul de a obține rezultate sociale sau de mediu semnificative.

Evaluarea financiară a proiectelor de investiții este o practică obișnuită, susținută de indicatori standardizați și metodologii solide. Cu toate acestea, evaluarea nefinanciară, cum ar fi evaluarea impactului social și de mediu, rămâne relativ subdezvoltată și nu dispune de un cadru universal. Prin urmare, investitorii trebuie să meargă dincolo de analiza financiară tradițională, pentru a evalua cât de serioasă este cu adevărat o întreprindere în ceea ce privește impactul. Aceasta include evaluarea angajamentului conducerii de a atinge obiectivele de impact, a capacității acesteia de a măsura impactul în mod eficace și a capacității sale de a face cunoscute și de a raporta în mod transparent rezultatele. Procesul de evaluare implică adesea examinarea unor indicatori de impact specifici, adaptați obiectivelor investiției, asigurând alinierea la cadrele recunoscute, cum ar fi IRIS+ sau proiectul de gestionare a impactului (PMI, 2024).

În plus, pentru a consolida procesul de diligență necesară, este esențial să se facă distincție între „impactul cauzat de întreprindere” și „impactul cauzat de investitor”. Impactul cauzat de întreprindere constă în efectele sociale sau de mediu directe generate de operațiunile și produsele unei întreprinderi. În schimb, impactul cauzat de investitor este influența pe care investitorii o au asupra comportamentului și rezultatelor unei întreprinderi prin opțiunile lor de investiții și strategiile lor de implicare. Această distincție este esențială pentru a evalua cu exactitate impactul global al investițiilor și pentru a dezvolta metode eficiente de măsurare a acestuia.

Provocări, complexități și considerații

În pofida promisiunii lor, investițiile cu impact se confruntă cu obstacole semnificative:

1. măsurarea impactului: în absența unor indicatori de măsurare standardizați, măsurarea și compararea rezultatelor sociale și de mediu sunt dificile. Transparența, urmărirea și raportarea riguroasă a indicatorilor de impact sunt esențiale pentru asigurarea coerenței și a responsabilității, asigurându-se că afirmațiile privind impactul sunt susținute de dovezi;
2. probleme de identificare: în contextul unor schimbări sistemice mai cuprinzătoare, este dificil de spus cu exactitate ce efect a avut o anumită investiție. Determinarea măsurii în care modificarea observată poate fi atribuită direct unei investiții specifice rămâne una dintre cele mai persistente provocări în ceea ce privește investițiile cu impact. De exemplu, îmbunătățirile aduse ODD 3 – Sănătate și bunăstare – ar putea fi rezultatul mai degrabă al unei combinații de investiții în unități de asistență medicală, educație și infrastructură, decât al unei singure investiții specifice. Dezvoltarea unor metodologii precum analiza contrafactuală și compararea cu un grup de control este necesară, dar poate necesita multe resurse și nu este întotdeauna fezabilă, în special pentru proiectele mai mici sau pentru piețele în curs de dezvoltare;
3. gestionarea afirmațiilor false cu privire la impactul obținut: afirmațiile exagerate sau false cu privire la presupusele impacturi sociale sau de mediu subminează încrederea în sector. Pentru a menține încrederea și integritatea în întregul domeniu al investițiilor cu impact, raportarea transparentă și declarațiile de impact verificate sunt de cea mai mare importanță (ITF). Standardele clare pentru măsurarea impactului și metodele solide de verificare, împreună cu auditurile efectuate de părți terțe și certificarea independentă, sunt esențiale pentru menținerea credibilității.

Deblocarea potențialului transformator al investițiilor cu impact

Investițiile cu impact se află în prima linie a transformării profunde a finanțelor globale, și sunt mult mai mult decât o nouă strategie de investiții printre altele. Ele reprezintă o reorientare fundamentală a rolului social al finanțelor. Ele sfidează convingerea tradițională conform căreia randamentele financiare și impactul social și de mediu pozitiv nu pot fi reconciliate.

Evoluția investițiilor cu impact arată că investitorii pot nu numai să obțină randamente bune, ci și să contribuie la schimbări sociale și de mediu semnificative. Prin integrarea unei cauze sociale și a unui scop lucrativ, investițiile de impact reprezintă o abordare convingătoare pentru un sistem financiar în serviciul oamenilor și al planetei.

Brigitte Bernard-Rau este cercetătoare și bursieră postdoctorală la Școala de Afaceri, Economie și Științe Sociale din cadrul Universității din Hamburg. Cercetarea sa se axează pe ratingurile și agențiile de rating MSG , pe finanțarea durabilă, pe investițiile responsabile din punct de vedere social, pe investițiile cu impact și pe responsabilitatea socială a întreprinderilor. Recent, ea a publicat volumul Sustainability Stories: The Power of Narratives to Understand Global Challenges (Springer Nature, 2024). Cartea prezintă peste 30 de narațiuni inspirate de diferiți autori din întreaga lume, care vorbesc despre diferite modalități de a se implica pentru binele comun și de a aduce o schimbare în comunități, în practicile profesionale și în viața oamenilor.

Adélaïde Charlier, tânără activistă în domeniul climei și al drepturilor omului și cofondatoare a mișcării „Youth for Climate Belgium”, enumeră tot ceea ce nu este așa cum trebuie în privința acordului privind clima din cadrul COP29, care tocmai a fost încheiat la Baku, capitala Azerbaidjanului. Privită de mulți ca un simbol al încrederii pierdute și al inegalității climatice, COP29 a dezamăgit profund țările vulnerabile și societatea civilă.

Recenta conferință COP29 privind schimbările climatice de la Baku a creat o fractură la nivel mondial, țările vulnerabile și societatea civilă exprimând frustrări profunde cu privire la ceea ce consideră a fi o trădare a încrederii. Deși, pe de o parte, s-a ajuns la un acord – cu angajamentul de a aloca 300 de miliarde USD pe an pentru a ajuta țările în curs de dezvoltare să se adapteze la schimbările climatice până în 2035 – , pe de altă parte, acest acord nu este deloc în măsură să răspundă nevoilor urgente ale celor aflați în prima linie în ceea ce privește combaterea crizei climatice.

„Mai bine niciun acord, decât un acord care lasă de dorit”

Harjeet Singh, director pentru implicarea la nivel global în cadrul Inițiativei Tratatului de neproliferare a combustibililor fosili, a dat tonul cu 24 de ore înainte de aprobarea textului definitiv al acordului: „Mai bine niciun acord, decât un acord care lasă de dorit”, afirmație care a reflectat tensiunile tot mai mari între țările afectate de schimbările climatice, societatea civilă și țările mai bogate. Până duminică, situația în cadrul conferinței devenise dramatică, rămânând de actualitate un singur obiectiv financiar: angajamentul de a acorda „300 de miliarde USD pe an până în 2035”. Un obiectiv ridicol, suma fiind cu mult inferioară solicitărilor colective ale țărilor vulnerabile (1 300 miliarde USD pentru a-și acoperi nevoile în ceea ce privește adaptarea la schimbările climatice, atenuarea acestora și compensarea pierderilor și a daunelor cauzate de criza climatică).

Acest acord este legat de noul obiectiv colectiv cuantificat privind finanțarea combaterii schimbărilor climatice, care este menit să finanțeze tranziția climatică în țările în curs de dezvoltare. Deși suma alocată este de trei ori mai mare decât obiectivul de 100 miliarde USD stabilit în 2009 – care a fost îndeplinit cu o întârziere de doi ani, doar la sfârșitul anului 2022 – , aceasta este încă departe de a fi suficientă. Angajamentul din 2009 de a aloca 100 de miliarde USD, după calcularea inflației, ar fi echivalent cu 258 de miliarde USD până în 2035, ceea ce reprezintă o creștere reală de doar 42 miliarde USD în termeni de efort efectiv. Apelul lansat de țările vulnerabile este clar: „Sunt necesare mii de miliarde, nu miliarde.”

Structura obiectivului financiar propus este la fel de dezamăgitoare ca și suma în sine. Ea se caracterizează prin lipsa oricărui angajament specific față de mecanismele de finanțare publică, cum ar fi granturile sau subvențiile, care sunt extrem de necesare pentru țările din sudul lumii.

În plus, nu sunt prevăzute obiective secundare pentru a finanța în mod adecvat acțiunile de atenuare a schimbărilor climatice și de adaptare la acestea și pentru a acoperi pierderile și daunele. Lipsa unei atenții speciale acordate adaptării la schimbările climatice, combinată cu un punerea unui accent disproporționat pe atenuare – finanțată în principal de băncile multilaterale de dezvoltare și de sectorul privat – demonstrează că, din 2009 și până în prezent, nu s-au desprins învățăminte: procesul de adaptare a fost semnificativ subfinanțat, acest lucru fiind agravat de lipsa de asumare a răspunderii și de lipsa de finanțare specifică pentru compensarea pierderilor și a daunelor.

În plus, deși acordul face referire la pierderi și daune, acestea sunt menționate doar în mod vag și superficial, în loc să fie integrate în mod relevant. Cadrul deschide, de asemenea, calea către o dependență puternică de finanțarea privată, inclusiv de parteneriatele public-privat, de investiții private cu riscuri reduse sprijinite din fonduri publice și de investiții complet private, care sunt încurajate în mod activ.

Ignorarea responsabilităților istorice

Dincolo de finanțarea insuficientă pe care o propune, acordul a scos la iveală fisuri profunde în diplomația în domeniul climei. Țările mai bogate au ignorat principiul responsabilității diferențiate, transferând o parte din sarcina financiară către țările vulnerabile, care sunt deja mult mai afectate de impactul schimbărilor climatice. Țări precum India, Cuba, Bolivia și Nigeria au dat glas mâniei lor, acuzând țările bogate că nu plătesc emisiile de gaze cu efect de seră pe care le-au generat de-a lungul timpului.

Această lipsă de asumare a responsabilității a dus la pierderea încrederii, tensiunile între țări atingând niveluri fără precedent în istoria negocierilor COP. Angajamentul actual de a aloca 300 miliarde USD este nesemnificativ în comparație cu cele 1 000 de miliarde USD care, conform estimărilor experților ONU, reprezintă investiția minimă necesară pentru țările în curs de dezvoltare (cu excepția Chinei) până în 2035.

Presiuni pentru încheierea unui acord care lasă de dorit

Cele mai sărace și mai vulnerabile națiuni din lume, inclusiv cele 45 de țări cel mai puțin dezvoltate și 40 de state insulare mici, au acceptat în cele din urmă acordul, sub o enormă presiune politică. Teama că nu se va ajunge la niciun acord, și în special ca o președinție Trump să amenințe progresele viitoare în domeniul climei, le-a forțat să accepte acest acord. Pentru multe țări, a fost vorba despre un compromis dureros: acceptarea unei finanțări insuficiente pentru a obține un ajutor imediat.

Prețul întârzierii

Acest „acord care lasă de dorit” nu este numai o grea lovitură pentru relațiile diplomatice; el va avea consecințe devastatoare pentru milioane de vieți omenești. Țările vulnerabile se află deja în situații-limită din cauza condițiilor meteorologice extreme, a creșterii nivelului mării și a deficitului de resurse. Guvernele din țările mai bogate trebuie să recunoască faptul că a investi acum în acțiunile de combatere a schimbărilor climatice va costa mult mai puțin decât a aștepta ca „nota de plată” pe care Natura ne-o prezintă să crească.

Rezultatul COP29 reprezintă o atenționare clară: criza climatică necesită acțiuni îndrăznețe și urgente, și dreptate pentru cei mai afectați de schimbările climatice. Fără asumarea de angajamente care să ducă la adevărate schimbări, nu vom face decât să adâncim, an după an, decalajul dintre Nord și Sud la nivel mondial, subminând însăși esența cooperării globale în domeniul climei.

În perspectiva COP30, este clar că lupta pentru justiția climatică este departe de a se fi încheiat.

Adélaïde Charlier este o activistă europeană în domeniul justiției climatice, în vârstă de 23 de ani, cunoscută drept cofondatoare a mișcării „Youth for Climate Belgium” și, în prezent, fondatoare a organizației „Bridge” (care urmărește crearea de legături între politica pentru tineret și politica în domeniul climei). Ea a fost, de asemenea, selecționată pentru lista Forbes 30under30 2024.