Competitivitatea pare să fie tema în vogă a zilelor noastre, dereglementarea fiind considerată o rețetă magică pentru a plasa Europa pe harta actorilor economiei mondiale. Există însă multe moduri de a măsura competitivitatea și nu există un răspuns universal valabil care să arate de la ce nivel de reglementare putem vorbi de un exces. Dacă nu sunt gestionate cu atenție, dezbaterile privind competitivitatea și dereglementarea riscă să se transforme în discuții prea primitive, în alb și negru, care pot periclita un demers fundamentat de elaborare a politicilor economice, scrie invitatul nostru surpriză, Karel Lannoo, director executiv al Centrului de Studii Politice Europene (CEPS).

Karel Lannoo este directorul executiv al CEPS, unul dintre principalele grupuri de reflecție independente din Europa. El este specializat în reglementare financiară, guvernanță economică europeană și aspecte legate de piața unică; printre publicațiile sale recente se numără „Understanding Europe” (în neerlandeză), un raport al grupului operativ privind politica sectorului financiar pentru Comisia von der Leyen II și diverse contribuții la volume și recenzii academice. Karel este un vorbitor frecvent la audierile instituțiilor UE, naționale și internaționale, precum și la conferințe internaționale și programe executive. El conduce studii pentru guverne naționale, organizații multilaterale și entități din sectorul privat. Publicațiile sale apar regulat în mass-media. În plus, Karel își desfășoară activitatea în consilii de administrație ale unor societăți și fundații și în calitate de membru al unor consilii consultative, inclusiv al Comisiei pentru piețele de capital a AFM, autoritatea de supraveghere din Țările de Jos.

Stefano Palmieri, Grupul „Lucrători” al CESE

Există multe suprapuneri între rapoartele Letta și Draghi, chiar dacă acestea diferă semnificativ în ceea ce privește analiza și strategiile propuse.

Politica de coeziune, de exemplu. În raportul Letta, aceasta joacă un rol central, asigurând că beneficiile pieței unice sunt împărțite între toți cetățenii și toate regiunile Uniunii. De asemenea, acest raport subliniază legătura dintre politica de coeziune și serviciile de interes general, care sunt esențiale pentru a le permite europenilor să trăiască și să lucreze acolo unde doresc. În schimb, raportul Draghi pare să minimizeze importanța politicii de coeziune și dimensiunile socială și teritorială ale competitivității. Acesta abordează competitivitatea europeană fără a lua în considerare disparitățile teritoriale, lăsând să se înțeleagă că simpla sporire a competitivității globale a UE ar rezolva problemele regionale. Ignoră faptul că, pentru multe regiuni, competitivitatea scăzută și dezavantajele teritoriale sunt două fețe ale aceleiași monede.

Ambele rapoarte recunosc că statu-quo-ul nu mai este o opțiune pentru Uniune. Urgența și complexitatea crizelor actuale necesită o schimbare semnificativă în procesul de elaborare a politicilor europene, eventual chiar și prin modificări ale tratatelor. Putem discuta cu adevărat despre extindere fără a aborda necesitatea unei integrări politice mai profunde? Această schimbare trebuie să implice, de asemenea, o schimbare de paradigmă. Actualul cadru financiar multianual (CFM) este insuficient, ancorat la puțin peste 1 % din VNB-ul UE și limitat de logica învechită „cât dai, atât iei înapoi” („juste retour”. Este necesară o nouă abordare, inspirată de modelul Next Generation EU. Provocările extraordinare trebuie abordate prin soluții îndrăznețe, inclusiv prin emiterea de active sigure comune, astfel cum s-a întâmplat în timpul pandemiei.

Viitorul CFM 2028-2034 va testa adevăratele intenții ale UE, deoarece stabilește prioritățile pentru următorii șapte ani. În acest context, este rezonabil să se aștepte o dezbatere deschisă cu privire la provocările cu care se confruntă UE, având în vedere multiplele crize actuale, precum și cu privire la obiectivele-cheie ale UE și la bunurile europene comune pe care urmărește să le furnizeze cetățenilor săi.

Atunci când se ia în considerare reforma în materie de reglementare, astfel cum se recomandă în ambele rapoarte, este important să se aibă în vedere că UE este cea mai avansată „economie socială de piață” din lume. Standardele sale economice, sociale și de mediu ridicate sunt condiții esențiale pentru succesul acestui model, și nu obstacole în calea sa. Prin urmare, compararea reglementărilor UE cu cele din SUA sau China este fundamental eronată. Orice efort de simplificare a normelor UE trebuie să protejeze în continuare condițiile de muncă, siguranța lucrătorilor, drepturile consumatorilor, coeziunea socială și economică și creșterea durabilă.

Europa a ajuns să înțeleagă, deși cu întârziere, că nu mai este suficient să fie doar o piață extinsă. Pentru a avansa, trebuie să depună eforturi pentru o mai mare unitate, ceea ce implică o integrare politică mai profundă și politici cu adevărat unitare privind economia, industria, comerțul, afacerile externe și apărarea. Lunile următoare vor fi decisive pentru conturarea viitorului Europei.

Karel Lannoo

Este la modă, în zilele noastre, să afirmi că Europa nu este competitivă și să ceri o campanie masivă de dereglementare la nivelul Uniunii. Însă măsura în care situația economică este problematică depinde nu numai de circumstanțe, ci și de modul în care este definită valoarea nominală și de referință a competitivității utilizată pentru evaluare.

În plus, competitivitatea este asimilată în mod eronat cu dereglementarea, ca și cum o campanie masivă de simplificare ar fi soluția. Dacă dorim să controlăm discursul, adică să nu pierdem controlul asupra mesajului și să îl lăsăm în seama taberei eurosceptice, trebuie mai întâi să ne asigurăm că parametrii folosiți sunt cei corecți.

Competitivitatea ca obiectiv de politică revine în prim-plan, deși nu a dispărut niciodată. În acest sens, este important să ne amintim câteva lucruri. Prin Strategia de la Lisabona, adoptată oficial de Consiliul European de la Lisabona din martie 2000, UE dorea să devină „cea mai competitivă și mai dinamică economie bazată pe cunoaștere din lume, capabilă de creștere economică durabilă, cu locuri de muncă mai multe și mai bune și cu o mai puternică coeziune socială”. Încă din anii Delors, competitivitatea a fost o preocupare pentru Comisia Europeană – vă invit să citiți faimosul articol din 1994 al lui Paul Krugman, care o numea „o obsesie periculoasă”. La momentul respectiv, dl Delors își exprima îngrijorarea cu privire la creșterea șomajului în Europa, în contextul concurenței SUA și Japoniei, și propunea, ca soluție, un program de investiții în infrastructură și tehnologii de vârf. Nimic nou sub soare.

Simplificarea legislativă se află de multă vreme pe ordinea de zi. Proiectul SLIM – Simplificarea legislației pieței interne a fost lansat în 1996, pe vremea când UE avea 15 state membre. Comisarul european Charles McCreevy (2004-2009) se pronunța în favoarea „pauzelor” de reglementare în 2005 și 2006, înainte de izbucnirea crizei financiare. Vicepreședintele Frans Timmermans a fost însărcinat, în cadrul Comisiei Juncker, cu un program pentru o mai bună legiferare. Deși toate aceste planuri au fost lăudabile, ar fi mai bine să se abordeze mai curând cauzele profunde ale complexității reglementării – de exemplu, procesul decizional și aplicarea deficitară – decât să se trateze doar simptomele. Fiind implicate 27 de state membre, acest lucru este mai ușor de spus decât de făcut.

Competitivitatea, cel puțin astfel cum este definită în raportul Draghi, se referă mai mult la productivitate și la creșterea PIB-ului, care pot oferi rezultate foarte diferite în funcție de indicatorul ales. Există însă și alte modalități de a măsura competitivitatea. S-ar putea, de exemplu, compara competitivitatea internă cu cea externă. Pe plan intern, UE pare slabă, cu o productivitate în scădere în comparație cu SUA. Pe plan extern, însă, UE are un excedent comercial și de cont curent, în timp ce SUA se confruntă cu un enorm deficit comercial și de cont curent – lucru care nu pare, însă, să pună probleme (decât președintelui Trump).

De asemenea, UE are o poziție bugetară mult mai bună decât SUA sau chiar decât Japonia; în ce privește China, însă, nu dispunem de date concludente pentru o comparație exactă. Deficitul bugetar al UE era de aproximativ 3,5 % din PIB în 2024, în timp ce, în SUA, acesta era aproape dublu (6,4 %). SUA pot finanța acest deficit pe piețele internaționale datorită poziției dolarului la nivel mondial, deși divergențele dintre ratele dobânzilor pe termen mediu dintre UE și SUA semnalează preocupări ale pieței cu privire la economia SUA. În prezent, rata dobânzii la împrumuturile de pe piață pe șase luni se ridică la 4,8 % pentru dolarul american, în timp ce, în zona euro, aceasta este de 2,5 % (Euribor).

În plus, prețurile energiei în UE au fost mult mai mari decât în SUA de la jumătatea anului 2021, când Putin a început să manipuleze prețurile, ceea ce reprezintă o problemă de competitivitate pentru industria prelucrătoare, în special pentru Germania. În prezent, costul energiei în UE este cu cel puțin 50 % mai mare decât în SUA.

Politica energetică este un alt bun exemplu pentru dezbaterea privind reglementarea: să fie suprareglementarea adevărata problemă? Dimpotrivă, de vreme ce UE dispune de o piață unică a energiei pentru distribuție, dar nu și pentru producție, care rămâne sub controlul statelor membre. Această situație creează probleme în țările cu producție excedentară, deoarece prețurile cresc din cauza penuriei de energie din alte țări, așa cum este cazul între Suedia și Germania.

În plus, în sectorul digital, s-ar putea pune întrebarea dacă lipsa reglementării este o soluție mai bună. Dorim libertate de exprimare în stil american fără moderarea conținutului? Dorim un oligopol așa cum avem astăzi?

Această scurtă reflecție subliniază că orice dezbatere privind competitivitatea și dereglementarea trebuie abordată cu cea mai mare grijă pentru a evita ca aceasta să degenereze într-o discuție fără nuanțe, care ar putea avea un impact negativ asupra elaborării unor politici economice sănătoase.

Autor: Giuseppe Guerini
Grupul „Organizații ale societății civile” al CESE

Anul trecut, Comisia Europeană și Consiliul European i-au însărcinat pe Mario Draghi și Enrico Letta să elaboreze rapoarte privind competitivitatea UE și, respectiv, îmbunătățirea pieței unice. Aceste rapoarte stabilesc o agendă politică ambițioasă pentru Uniunea Europeană, care servește ca foaie de parcurs și ca punct de referință pentru evaluarea angajamentului instituțiilor și al factorilor de decizie politică de a modela viitorul UE și capacitatea lor în acest sens.

Aceste rapoarte pot fi utilizate pentru a evalua cât de eficace răspund instituțiile și liderii la provocările complexe actuale.

Avizul CESE privind rapoartele oferă un instrument valoros pentru a evalua primele etape ale acestui nou ciclu politic. Prima din aceste măsuri se reflectă în Busola pentru competitivitate, lansată de Comisia Europeană la 29 ianuarie. Ea include mai multe propuneri cu prioritate ridicată care sunt evidențiate și în avizul nostru: eliminarea decalajului de competitivitate, finalizarea pieței unice, simplificarea reglementărilor fără dereglementare și recunoașterea realității că competitivitatea depinde de oameni și de competențe.

Cu toate acestea, dincolo de decalajul de competitivitate, există și o lipsă de acțiuni concrete. Până în prezent, Comisia a prezentat documente strategice, comunicări și angajamente, dar măsurile concrete lipsesc încă. Așa cum se menționează în avizul nostru, această întârziere subliniază necesitatea ca instituțiile UE și statele membre să inițieze inclusiv o dezbatere privind normele fundamentale ale UE și relevanța tratatelor actuale în abordarea provocărilor prezente, care necesită acțiuni rapide.

O acțiune rapidă nu înseamnă compromiterea calității. Comisia Europeană a demonstrat acest lucru în 2020, când a pus rapid în aplicare inițiativa Next Generation EU. În prezent, ar trebui să dea dovadă de aceeași agilitate.

Atingerea acestor obiective necesită o abordare multidimensională. Finalizarea rapidă a pieței unice este esențială, dar trebuie să fie însoțită de un angajament ferm față de durabilitatea mediului, prosperitate economică și coeziune socială și teritorială, deoarece sunt factori-cheie ai competitivității.

Această viziune necesită și o politică industrială coerentă, care să depășească abordările naționale fragmentate, sprijinită de stimulente fiscale și vamale strategice. În același timp, reducerea sarcinilor birocratice și a costurilor de asigurare a conformității prin reglementări mai inteligente și procese administrative raționalizate este esențială pentru a promova un mediu de afaceri mai dinamic.

În sectorul energetic, este vital să se reducă disparitățile de preț dintre statele membre și alte economii mondiale. Acest lucru va necesita investiții sporite în energia din surse regenerabile, asigurând o piață a energiei mai competitivă și mai durabilă.

Pentru a sprijini aceste ambiții, UE trebuie inclusiv să dezvolte o politică comună privind bunurile publice europene, definindu-și clar prioritățile strategice și consolidându-și rolul pe scena mondială.

CESE va continua să monitorizeze punerea în aplicare a acestor politici, garantând că vocea societății civile europene este auzită și luată în considerare.

Autor: Matteo Carlo Borsani
Grupul „Angajatori” al CESE

Prima și cea mai însemnată recomandare pe care o face CESE în avizul său este de a lua urgent măsuri pentru a pune în aplicare recomandările din rapoartele Letta și Draghi. În opinia mea, ar trebui intervenit într-un mod cuprinzător: nu putem alege doar ce ne convine din cele două rapoarte, care trebuie puse în aplicare în întregime, fără a limita propunerile și atenția pentru a evita aspectele care ne produc disconfort și chestiunile spinoase și care generează controverse, cum ar fi cele legate de investiții. 

Pornind de la Raportul Draghi și dată fiind importanța evidentă a accentului pe care îl pune pe competitivitatea UE în ansamblu, consider că sunt cruciale recomandările sale privind politica industrială a UE, mai ales cele care insistă asupra necesității de a adopta o politică industrială în măsură să depășească actuala abordare fragmentată. Astăzi avem 27 de politici industriale naționale nu întotdeauna coordonate. În acest sens, numai printr-un efort european structurat poate fi asigurat un echilibru corect între măsurile fiscale, de reglementare, comerciale/vamale și de stimulare financiară care caracterizează cele mai recente politici industriale ale SUA și ale Chinei, cu beneficii uriașe pentru piața unică.

Acest lucru ar trebui să fie însoțit însă de reducerea drastică a sarcinilor birocratice pentru întreprinderi, motiv pentru care apreciez îndeosebi apelul Letta pentru „o piață unică cu care să avansăm rapid și să ajungem departe”. Printre principalele sale recomandări, Letta pledează pentru raționalizarea sarcinii birocratice (simplificând procedurile administrative) și acțiuni suplimentare de „reducere a birocrației”, mai ales pentru întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri). În acest context, CESE salută în avizul său propunerea Comisiei de a reduce sarcina de raportare cu 25 % pentru toate întreprinderile și de a stabili un obiectiv de cel puțin 50 % pentru IMM-uri. În plus, dezvoltând și aprofundând recomandarea Letta de a lua în considerare un mecanism care să-i sprijine pe colegiuitori în evaluarea dinamică a impactului (EID), CESE sprijină ferm ideea unei verificări a competitivității care să fie efectuată în cursul procesului legislativ.

Inteligența artificială transformă lumea muncii într-un ritm fără precedent, generând atât oportunități, cât și provocări pentru lucrători, întreprinderi și factorii de decizie politică. La 3 februarie, Comitetul Economic și Social European (CESE) și Organizația Internațională a Muncii (OIM) au organizat împreună o conferință la nivel înalt pe tema „Justiția socială în era digitală: Impactul IA asupra muncii și societății”.

În cadrul conferinței la nivel înalt, lideri proeminenți – inclusiv mai mulți miniștri ai muncii din UE – au deliberat cu privire la strategiile de valorificare a potențialului IA, abordând în același timp riscurile pe care aceasta le prezintă pentru drepturile lucrătorilor și pentru piețele forței de muncă. Această manifestare a reprezentat o contribuție majoră la Coaliția mondială pentru justiție socială, subliniind necesitatea unei abordări coordonate a guvernanței IA atât la nivel european, cât și la nivel mondial. Această conferință la nivel înalt a fost organizată în comun de Secțiunea pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie (SOC) a CESE și de OIM.

Un apel la dezvoltarea etică și favorabilă incluziunii a IA

În deschiderea conferinței, președintele CESE, Oliver Röpke, a subliniat necesitatea urgentă a unei abordări a IA centrate pe factorul uman, afirmând că: „Inteligența artificială remodelează deja societățile noastre și piețele forței de muncă, generând atât oportunități, cât și provocări. CESE și organizațiile sale partenere se angajează să se asigure că IA servește drept forță pentru justiție socială, consolidând drepturile lucrătorilor, promovând incluziunea și prevenind noi inegalități. Un viitor al IA echitabil și centrat pe factorul uman necesită acțiuni colective – de la factorii de decizie politică la partenerii sociali și societatea civilă – pentru a se asigura că tehnologia funcționează pentru oameni și nu împotriva lor.”

Directorul general al OIM, Gilbert F. Houngbo, a subliniat importanța unor politici proactive pentru a atenua impactul perturbator al IA asupra locurilor de muncă: „Trebuie să ne asigurăm că modelăm IA în moduri care promovează justiția socială. Aceasta înseamnă mai multe acțiuni: sprijinirea lucrătorilor, inclusiv în ceea ce privește competențele și protecția socială; facilitarea accesului întreprinderilor de toate dimensiunile și din toate părțile lumii la tehnologia IA pentru a valorifica beneficiile productivității; și asigurarea faptului că integrarea IA la locul de muncă protejează drepturile lucrătorilor și promovează dialogul social în tranziția digitală.”

În cadrul a două mese rotunde, vorbitori de nivel înalt și-au împărtășit opiniile cu privire la provocările și oportunitățile pe care le percep cu privire la mobilizarea IA pentru a promova munca decentă și piețele forței de muncă favorabile incluziunii și pentru a contribui la egalitatea de gen în anii următori. Printre participanții la dezbatere s-au numărat miniștrii muncii din UE Agnieszka Dziemianowicz-Bąk (Polonia), Yolanda Díaz (Spania), Níki Keraméos (Grecia) și Maria do Rosário Palma Ramalho (Portugalia), precum și delegatul guvernului francez la OIM și la G7-G20, Anousheh Karvar (printre alții).

Discuțiile purtate au evidențiat că, deși există un risc asociat implementării IA, nu este nevoie să fim împotriva acestei noi tehnologii. Cu toate acestea, este esențial să se pună accentul pe dialogul social și să se includă lucrătorii în implementarea IA, acordând în același timp o atenție deosebită eforturilor de recalificare și perfecționare. Implementarea și reglementarea adecvate și controlate ale IA vor contribui la evitarea șocurilor majore și vor permite acestei tehnologii să reducă sarcinile repetitive, fără a conduce neapărat la concedieri pe scară largă. (lm)

Având în vedere că inteligența artificială remodelează locul de muncă, este esențial să promovăm în continuare IA centrată pe factorul uman și să pledăm pentru politici care să echilibreze dezvoltarea puternică a IA în Europa cu justiția socială și drepturile lucrătorilor, s-a subliniat într-o dezbatere la nivel înalt în cadrul CESE.

În sesiunea sa plenară din ianuarie, CESE a organizat o dezbatere privind utilizarea inteligenței artificiale la locul de muncă, marcată de declarațiile președintelui CESE, Oliver Röpke, vicepreședintei executive a Comisiei Europene, Roxana Mînzatu, și ministrului adjunct al familiei, muncii și politicii sociale al Poloniei, Katarzyna Nowakowska, printre alții.

În deschiderea dezbaterii, dl Röpke a afirmat: „Inteligența artificială reprezintă una dintre tendințele cele mai transformatoare ale vremurilor noastre, cu un potențial imens, dar și cu provocări critice. Dezbaterea de astăzi a reafirmat importanța ancorării politicii în domeniul IA în principiile Pilonului european al drepturilor sociale.”

„Când ne gândim la IA - a subliniat dna Mînzatu - în special la locul de muncă, ar trebui să analizăm modalități de stimulare a investițiilor noastre în cercetare și inovare și modalități de simplificare a modului în care întreprinderile europene se pot dezvolta în acest domeniu, astfel încât tehnologiile noastre să evolueze în conformitate cu datele europene și pe baza valorilor europene. Respectând valorile noastre privind drepturile sociale și egalitatea, ne asigurăm că lucrătorii europeni au aceleași drepturi într-o lume cu sau fără IA, că sunt protejați și că controlul centrat pe factorul uman este pus în aplicare.”

Dna Nowakowska a spus că, în lumea muncii, inteligența artificială oferă oportunități enorme de creștere a productivității și a competitivității întreprinderilor, dar ridică, totodată, o serie de întrebări legate de impactul posibil asupra locurilor de muncă și a ocupării forței de muncă, a sănătății și siguranței lucrătorilor, a condițiilor de muncă, a calității generale a locurilor de muncă și a rolului dialogului social.

Adoptarea avizului pe tema „IA în sprijinul lucrătorilor” și a contraavizului anexat

În urma dezbaterii în plen, CESE a adoptat avizul din proprie inițiativă pe tema „Inteligența artificială în sprijinul lucrătorilor: pârghii pentru valorificarea potențialului și atenuarea riscurilor IA în politicile privind ocuparea forței de muncă și piața forței de muncă” elaborat de raportoarea Franca Salis-Madinier. Avizul a fost adoptat cu 142 de voturi pentru, 103 împotrivă și 14 abțineri. Acesta nu a primit sprijinul Grupului „Angajatori” al CESE, care a prezentat un contraaviz.

În aviz, CESE subliniază că dialogul social și implicarea lucrătorilor joacă un rol esențial în menținerea drepturilor fundamentale ale lucrătorilor și în promovarea unei IA de încredere în universul muncii. Adaugă că normele actuale ar trebui să abordeze lacunele în materie de protecție a drepturilor lucrătorilor la locul de muncă și să garanteze că oamenii dețin în continuare controlul în toate interacțiunile om-mașină.

Contraavizul Grupului „Angajatori” a fost anexat la aviz. Membrii Grupului explică că, în opinia lor, UE dispune deja de instrumentele necesare pentru a adopta revoluția IA, iar cadrul juridic existent ar asigura implementarea acesteia fără probleme. (lm)

La 13 și 14 martie 2025, Comitetul Economic și Social European (CESE) va organiza manifestarea sa anuală pentru tineret, Your Europe, Your Say! (Europa ta, părerea ta!) (YEYS), care reunește peste 130 de participanți din întreaga Europă și din afara acesteia. La această manifestare unică participă elevi din învățământul secundar, reprezentanți ai organizațiilor de tineret și delegați din partea consiliilor naționale de tineret, cu vârste cuprinse între 16 și 25 de ani, din toate cele 27 de state membre ale UE, 9 țări candidate și Regatul Unit.

Manifestarea va oferi tinerilor o platformă prin intermediul căreia să contribuie în mod activ la conturarea viitorului Europei, sub formă de ateliere, grupuri de dezbatere și discuții. Anul acesta, evenimentul este intitulat „Tinerii au cuvântul”, iar participanții vor aborda subiecte esențiale, cum ar fi durabilitatea, incluziunea socială, transformarea digitală și altele.

Rezultatele acestor discuții și informațiile colectate vor fi canalizate către cea de-a doua Săptămână a societății civile a CESE și vor fi promovate și în cadrul Evenimentului tineretului european (EYE) din iunie 2025, organizat de Parlamentul European la Strasbourg.

Evenimentul subliniază importanța transpunerii implicării tinerilor în acțiuni civice, democrație participativă și elaborarea de politici europene.

Nu ratați informațiile legate de rezultatele și inițiativele care decurg din această manifestare importantă. (kc)

Înaintea Zilei Internaționale a Femeii la 8 martie și a celei de-a 69-a sesiuni a Comisiei pentru Statutul Femeilor (UNCSW69) – principalul organism mondial care promovează drepturile femeilor – Maria Nikolopoulou, membră a CESE, raportoare pentru avizul pe tema „Contribuția CESE la prioritățile UE în cadrul UNCSW69”, scrie despre progresele înregistrate de UE în ce privește egalitatea de gen. Deși se constată multe îmbunătățiri, care merită să fie recunoscute, femeile sunt încă departe de a avea aceleași drepturi ca bărbații. Mai sunt multe disparități de eliminat, și multe lupte de câștigat.

Maria Nikolopoulou

Întrucât ne despart numai câteva zile de sărbătorirea Zilei Internaționale a Femeii, și în perspectiva apropiată a celei de-a 69-a sesiuni a Comisiei ONU pentru Statutul Femeilor (UNCSW69), de la New York, ar fi oportun să reflectăm asupra realizărilor în materie de egalitate de gen și să le evaluăm. Este, totodată, momentul ideal pentru a privi spre viitor și a continua să pregătim calea de urmat.

În ce privește cadrul legislativ, se constată anumite îmbunătățiri: tot mai multe femei sunt active pe piața forței de muncă, câștigă venituri mai mari, ajung la niveluri mai înalte de educație, beneficiază de o mai bună reprezentare politică și ocupă poziții de putere. Progresele au fost însă lente și neuniforme între statele membre.

Atâta timp cât persistă inegalități structurale, stereotipuri de gen și regrese în domeniul drepturilor femeilor, femeile vor continua să fie subreprezentate în sfera publică, în politică și în educația din domeniul STIM, vor fi expuse violenței online și offline și nu vor avea acces la resurse și la capital pentru antreprenoriat. De asemenea, tot ele riscă să sufere de lipsa timpului și a resurselor financiare, iar eliminarea diferențelor în materie de remunerare și de pensii dintre femei și bărbați este un proces care va dura ani îndelungați.

Orice pas înainte în aceste domenii necesită formare, finanțare și angajament. Avem nevoie de resurse pentru a stimula competențele femeilor în vederea unei duble tranziții verzi și digitale juste, pentru a finanța planuri naționale de acțiune menite să combată violența împotriva femeilor și pentru a asigura formarea întregului personal care lucrează cu persoanele care au supraviețuit violenței.

Trebuie să finanțăm proiecte antreprenoriale și să instituim servicii de îngrijire a copiilor și a persoanelor în vârstă de înaltă calitate, accesibile și la prețuri abordabile, pentru a prelua povara responsabilităților de îngrijire neremunerate de pe umerii femeilor. În plus, avem nevoie de un angajament ferm de a crea spații sigure, de a implica mai multe femei în parlamentele locale, naționale și în Parlamentul European și de a asigura participarea lor activă la procesele non-violente de soluționare a conflictelor și de consolidare a păcii, promovând în același timp abordări favorabile incluziunii din punctul de vedere al genului în cadrul acestor eforturi.

Pe lângă toate acestea, o strategie europeană amplă pentru Agenda 2030 ne va ajuta să avansăm mult mai rapid în transformarea egalității de gen într-o componentă esențială a politicilor noastre. Obiectivele de dezvoltare durabilă ar trebui abordate în ansamblu, și nu individual.

În UE, progresele sunt „semnificative”, dar „semnificative” nu înseamnă și suficient pentru bărbații, femeile și fetele din UE care luptă pentru o egalitate de gen efectivă în anii următori. Rolul nostru în calitate de societate civilă este de a intensifica presiunea asupra factorilor de decizie, cerându-le să asigure progrese rapide.