• Am ratat ocazia de a face din alegerile europene un model de votare accesibilă
• Extinderea: cel mai puternic și de succes instrument de politică al UE, de Pat Cox
• Aderarea Macedoniei de Nord la UE: provocări, promisiuni și calea de urmat
• Jaroslaw Pietras: 20 de ani de la marea extindere a UE

Extinderea reprezintă un pas înainte logic pentru Europa 

Luna aceasta, sărbătorim cea de-a 20-a aniversare a marii extinderi a Uniunii Europene. În mai 2004, cetățenii Ciprului, Cehiei, Estoniei, Letoniei, Lituaniei, Maltei, Poloniei, Slovaciei, Sloveniei și Ungariei au devenit cetățeni ai UE. Nu a fost un proces ușor: se știe că aderarea la UE este anevoioasă și necesită mult timp. Cu toate acestea, douăzeci de ani mai târziu, putem afirma că extinderea din 2004 a fost o poveste de succes. 

Pe lângă faptul că UE a devenit una dintre cele mai mari piețe unice din lume, extinderea a condus la crearea a 26 de milioane de locuri de muncă. Însă succesul nu poate fi măsurat doar în termeni de câștiguri economice. Extinderea a dus, în cele din urmă, la deschiderea frontierelor, milioane de persoane fiind libere să călătorească, să lucreze și să locuiască oriunde în Uniune. Ceea ce era anterior privilegiul unora a devenit dreptul tuturor. Până în prezent, peste 2,7 milioane de studenți din cele 10 noi state membre au participat la un program de schimb Erasmus+. Uniunea Europeană extinsă a oferit tuturor șanse egale de a prospera. 

Succesul acestei extinderi nu înseamnă însă că nu au existat învățăminte de desprins. Era vorba despre prima extindere de o asemenea natură și amploare și, cu siguranță, există numeroase domenii în care UE ar putea și ar trebui să își amelioreze performanțele. În primul rând, Uniunea trebuie să înceapă să integreze țările candidate în activitatea sa cât mai curând posibil. Integrarea progresivă nu înlocuiește aderarea efectivă. Este vorba despre o modalitate prin care ambele părți pot construi o bază solidă prin învățare reciprocă, făcând schimb de experiență și împărtășind punctele lor de vedere. Acest lucru permite stabilirea de legături umane și cultivarea unui adevărat spirit european. 

În al doilea rând, principiile fundamentale ale UE pe care le reprezintă democrația, statul de drept și drepturile și libertățile fundamentale nu sunt negociabile și nu pot fi trecute cu vederea. Deși manualul de aderare la UE conține criterii clare privind „elementele fundamentale”, există unele aspecte care depășesc orice manual. În calitate de casă a societății civile, CESE consideră că o societate civilă dinamică și un dialog social puternic sunt elemente esențiale pentru buna funcționare a democrațiilor. Integrarea treptată în UE a societății civile din țările candidate le va oferi acestora capacitatea de a deveni suficient de puternice până la momentul aderării. Acesta este motivul pentru care CESE a lansat inițiativa sa menită să integreze țările candidate la aderarea la UE. „Membrii din țările candidate la aderare” colaborează în prezent cu membrii CESE, elaborând avize pe teme deosebit de relevante pentru viitoarele runde de extindere. 

Tot acesta este motivul pentru care, în cadrul sesiunii plenare a CESE din mai, membrii CESE vor discuta despre cea de-a 20-a aniversare a extinderii UE, cu scopul de a realiza un bilanț al trecutului, privind, totodată, cu interes către perspectiva unui viitor comun bazat pe o UE mai rezilientă, mai democratică și mai unită.

Oliver Röpke 

Președintele CESE

Am stat de vorbă cu raportorul avizului CESE privind implicarea tinerilor din UE/Regatul Unit, Cillian Lohan, pentru a-l întreba despre beneficiile potențiale ale unui program de mobilitate a tinerilor, propus de Comisia Europeană și sprijinit de CESE. Acest program le-ar permite tinerilor cetățeni britanici și ai UE să locuiască, să studieze și să lucreze mai ușor în UE sau, respectiv, în Regatul Unit. Dat fiind că Regatul Unit a respins propunerea de acord la nivelul UE privind libera circulație a tinerilor, care sunt alte abordări posibile pentru a restabili legăturile întrerupte de Brexit?

La 24 aprilie, CESE a găzduit o proiecție a documentarului ucrainean „20 de zile la Mariupol”, care a câștigat anul acesta premiul Oscar la categoria „Cel mai bun film documentar”.

Filmul îl urmărește pe regizorul său, jurnalistul Mstislav Cernov, și pe colegii săi pe parcursul a 20 de zile dramatice în februarie și martie 2022, când aceștia au documentat asediul brutal al Rusiei la Mariupol, un important port ucrainean la Marea Azov. Lucrând pentru Associated Press, Cernov și echipa sa au fost ultimii jurnaliști străini care au rămas în oraș înainte ca acesta să fie ocupat de armata rusă. Înregistrările și fotografiile lor impresionante, inclusiv cele ale bombardamentelor masive ale unei maternități și ale teatrului orașului, care au servit drept adăpost pentru copii, au făcut înconjurul lumii ca mărturii ale ororilor provocate de invadarea armatei ruse asupra populației civile ucrainene.

Pe lângă Oscar, „20 de zile la Mariupol” a câștigat și multe alte premii prestigioase, inclusiv Premiul BAFTA pentru cel mai bun film documentar și Premiul publicului pentru cinematografia mondială la categoria film documentar, la Festivalul de film Sundance. 

La proiecția filmului au participat președintele CESE, Oliver Röpke, precum și oaspeți de prim rang, printre care Excelența Sa Vsevolod Cențov, șeful Misiunii Ucrainei pe lângă UE, și Ievhen Tuzov, unul dintre principalii protagoniști ai documentarului.

„Avem datoria solemnă de a depune mărturie față de istorie. Filmul are un mesaj clar: trebuie să arătăm lumii ce poate face ura. Să nu uităm sacrificiile făcute de poporul ucrainean și nici reziliența de care dă dovadă în fața ororii. Perspectiva ca Ucraina să devină stat membru al UE nu este doar o dovadă a valorilor noastre comune, ci și un semnal al speranței pentru un viitor mai bun”, a declarat președintele CESE, Oliver Röpke. 

„20 de zile la Mariupol” oferă o analiză complexă, dar esențială, a suferinței cauzate de agresiunea Rusiei. Sunt mândru să spun că, în aceste vremuri dificile, Comitetul nostru a rămas în mod incontestabil de partea Ucrainei și a societății civile dinamice a acesteia, iar prezența dumneavoastră în această seară înseamnă mult”, a declarat vicepreședintele CESE pentru comunicare, Laurențiu Plosceanu. CESE a susținut cu fermitate Ucraina și societatea sa civilă încă din prima zi a războiului de agresiune al Rusiei și și-a consolidat cooperarea cu organizațiile societății civile (OSC) ucrainene prin intermediul Platformei societății civile UE-Ucraina. Astfel, CESE a creat Ukraine Hub, oferind OSC-urilor ucrainene din Belgia un spațiu de lucru. De asemenea, Comitetul a lansat inițiativa privind membrii din țări candidate la aderare, pentru a împărtăși expertiza CESE cu organizațiile societății civile ucrainene. O delegație la nivel înalt a CESE, condusă de dl Röpke, a vizitat Ucraina în noiembrie, unde s-a întâlnit cu ministrul economiei, Iulia Sviridenco, cu reprezentanți ai Parlamentului și ai societății civile din această țară. Membrii CESE au ținut momente de reculegere în amintirea victimelor de război ucrainene la memorialele de război din țară. 

Proiecția filmului, organizată la inițiativa membrului leton al CESE, Andris Gobiņš, a demonstrat încă o dată solidaritatea societății civile europene cu Ucraina și cu poporul ucrainean. Cu aceeași ocazie, publicul a avut ocazia de a vedea o expoziție de fotografie dedicată orașului Mariupol sub asediu, organizată în cooperare cu asociația Ukra-Bel, care a fost organizată în marja evenimentului principal.

Bun venit la „Perspectiva locală”, podcastul Comitetului Economic și Social European (CESE). În pragul alegerilor europene din 2024, dăm ascultare speranțelor și preocupărilor celor trei grupuri a căror voce este adesea neglijată de factorii de decizie: persoanele cu handicap, persoanele în vârstă și tinerii. 

Invitații noștri sunt Milan Šveřepa, președintele Inclusion Europe, care discută despre accesibilitatea alegerilor europene din 2024. Nina Skočak, activistă de tineret și influențatoare, ne spune care este miza pentru tineri. Aflăm de la dr. Heidrun Mollenkopf, președinta Platformei AGE, care reprezintă persoanele în vârstă, dacă vârstnicii se simt incluși în dezbaterile electorale sau respinși și ignorați de politicieni. Vicepreședintele CESE responsabil cu comunicarea, Laurențiu Plosceanu, vorbește despre măsurile luate de CESE pentru a amplifica în continuare vocea societății civile, astfel încât persoanele cele mai vulnerabile să nu mai fie marginalizate. 

Ascultați podcastul nostru, folosiți-vă dreptul de vot și faceți-vă auziți. Creați Europa pe care o doriți!

Cillian Lohan 

Circulația persoanelor în UE a adus beneficii multiple tuturor celor implicați. Circulația tinerilor este deosebit de importantă, deoarece le permite să se familiarizeze cu diferite culturi europene și să experimenteze modul de viață din alte țări europene. De asemenea, le permite să înțeleagă că avem multe în comun. Vizitarea unei alte țări pentru a lucra sau a studia acolo ne ajută pe toți să înțelegem natura noastră umană comună. Indiferent de limba pe care o vorbim, de alimentele pe care le consumăm sau de clima regiunii în care trăim, împărtășim atât de multe lucruri – relațiile cu familia și prietenii, speranțele și dificultățile, provocările și oportunitățile. 

Aceste schimburi între țări sunt cele care creează o societate de adulți solidari și care îi înțeleg pe ceilalți. Nu-i mai vedem pe cetățenii europeni din țările vecine ca pe străini, ci ca pe prieteni. 

Nu ar trebui să subestimăm rolul pe care acest lucru îl joacă în menținerea păcii și stabilității pe continentul nostru. Circulația tinerilor este piatra de temelie a cooperării și colaborării actuale.

Acesta este contextul în care am propus un aviz din proprie inițiativă privind mobilitatea tinerilor și relațiile dintre tineri în UE post-Brexit. Colaborând cu colegii mei, cu personalul și cu membrii, am realizat o amplă consultare a grupurilor interesate, în cadrul căreia reprezentanți ai UE și reprezentanți ai Regatului Unit s-au întâlnit online și în persoană, au difuzat sondaje și au schimbat e-mailuri. Activitatea noastră s-a bucurat de un sprijin amplu în cadrul sesiunii plenare a CESE, cu o majoritate copleșitoare în favoarea sa. 

Instituțiile europene au răspuns cu o ofertă amplă de programe de mobilitate îmbunătățite pentru tinerii din Regatul Unit. Prima reacție din partea Regatului Unit a constat în respingerea acestei oferte, însă vom continua să depunem eforturi pentru a demonstra beneficiile sale pentru toate părțile.

Subliniem că nu numai studenții (universitari) sau cei care urmează o formă de învățământ cu frecvență pot beneficia de programe precum Erasmus+ sau „Europa creativă”. Aceste tipuri de inițiative ale UE le permit tinerilor din toate categoriile sociale să aibă acces la programe de schimb și experiențe la care, altfel, ar fi greu de participat.

Costurile și randamentul financiar pot fi calculate în termeni pur economici, dar acesta este doar un aspect al valorii. Valoarea reală a mobilității și a schimburilor rezidă în schimbul de experiență și în înțelegerea reciprocă. Un continent dinamic și multicultural necesită interacțiunea și circulația persoanelor. CESE va continua să se mobilizeze în acest sens. Continuăm să colaborăm cu societatea civilă din Regatul Unit nu doar pentru a pune în practică principiile care ne ghidează, ci și pentru a da exemplu. 

Am semnat un memorandum de înțelegere cu Civil Society Alliance din Regatul Unit și un memorandum de înțelegere specific cu SAFE în Scoția (cu colaborarea fostei membre a CESE, Irene Oldfather). Vom continua această activitate și o vom consolida. Sectorul tineretului și-a demonstrat poziția de lider în vremuri tulburi, nu în ultimul rând în domeniul politicilor climatice. Haideți să colaborăm la nivel instituțional pentru a le oferi tinerilor toate instrumentele de care au nevoie pentru a-și amplifica activitatea și să valorificăm puterea lor pentru a crea un viitor mai bun pentru noi toți!

Stefano Mallia, președintele Grupului „Angajatori” al Comitetului Economic și Social European

Cu experiența acumulată în ultimele două decenii și cele șapte valuri de extindere de la începutul proiectului european, ar fi probabil oportun să sărbătorim aniversarea celei mai cuprinzătoare runde de extindere din 2004 cu fapte și cifre, pentru a înlătura astfel discuțiile emoționale dinaintea alegerilor europene din iunie.

Războiul din Ucraina, intrat în al treilea său an, a readus chestiunea extinderii în prim-planul agendei geopolitice europene. Statutul de țară candidată care a fost conferit rapid Ucrainei, Moldovei, Bosniei și Herțegovinei și Georgiei, precum și negocierile de aderare care au fost deschise în cele din urmă cu Macedonia de Nord și Albania reprezintă progrese pozitive pentru o politică care stagnează de mai mulți ani.

Pentru a ne asigura că rămânem în logica acestei dinamici, ar trebui să facem un scurt bilanț al argumentelor de ordin economic.

Desigur, democratizarea și statul de drept sunt principii incontestabile, la fel ca și abordarea bazată pe merit a procesului de extindere, care nu permite luarea unor scurtături. Dar, în definitiv, oamenii trebuie să știe care sunt potențialele câștiguri economice și de prosperitate pentru următoarea generație de europeni.

Dacă considerăm că trecutul ne poate oferi vreo indicație despre viitor, putem spune fără a greși că argumentele economice sunt incontestabile. Schimburile comerciale dintre vechile și noile state membre au crescut de aproape trei ori în cursul procesului oficial de preaderare din 1994 până în 2004 și de cinci ori între noile state membre. UE-15 din acea vreme a crescut în medie cu 4 % pe an de la începutul procesului de aderare până în 2008, procesul de aderare contribuind la jumătate din această creștere, generând 3 milioane de noi locuri de muncă între 2002 și 2008.

Pandemia de COVID-19 și războiul din Ucraina au demonstrat că UE trebuie să își regândească reziliența economică, în special în contextul tranzițiilor ecologice și digitale. REPowerEU prevede o intensificare a producției europene de energie din surse regenerabile. Regulamentul privind industria „zero net” și Actul privind materiile prime critice prevăd ca 40 % din lanțurile valorice ale materiilor prime și din lanțurile valorice ale materiilor ecologice să fie redirecționate către UE. Țările candidate la aderarea la UE, în special Ucraina, pot juca un rol important, oferind o mai mare securitate economică.

În ceea ce privește resursele naturale, Ucraina deține cele mai mari rezerve de gaze din Europa, după Norvegia. Țara produce, de asemenea, unele dintre cele mai mari cantități de energie hidroelectrică din Europa și ar putea crește producția împreună cu alte surse de energie verde, cum ar fi energia eoliană, solară și biomasa. Ucraina este, de asemenea, un exportator important de metale și găzduiește depozite de litiu și pământuri rare, care sunt esențiale pentru industriile verzi și digitale.

În același timp, sectorul agricol al Ucrainei este unul dintre cele mai mari din lume. Integrarea Ucrainei pe piața unică ar spori substanțial securitatea alimentară a UE.

Beneficiile pentru țările din Balcanii de Vest ale unei participări sporite la piața unică sunt, de asemenea, foarte clare. Cu titlu indicativ, PIB-ul Croației a crescut constant de la aderarea sa la UE în 2013, ceea ce înseamnă venituri mai mari pentru cetățenii săi, cu o creștere medie a PIB-ului pe cap de locuitor de 67 % (de la 10 440 EUR în 2013 la peste 17 240 EUR).

Drumul către aderarea la UE pentru până la nouă noi țări va fi delicat, dar nu există nicio alternativă: dacă UE dorește să fie o putere globală, ea trebuie, mai întâi, să devină o putere locală. 

Pat Cox

Invitatul nostru special, fostul președinte al Parlamentului European, Pat Cox, își amintește marea extindere de acum 20 de ani ca o perioadă de speranță ieșită din comun, când întreg continentul a ajuns, în sfârșit, să respire cu ambii plămâni: Europa de Est și cea de Vest. Și, în timp ce Putin fabulează despre Frăția slavă dar își bombardează vecinii cu rachete balistice, UE rămâne o uniune voluntară a unor popoare libere și suverane, bazată pe valorile fundamentale ale respectării drepturilor omului, egalității și statului de drept.

Evenimentul găzduit la Dublin de Președinția irlandeză a Consiliului UE la 1 mai 2004 și ceremonia de bun venit de la Parlamentul European de la Strasbourg din 3 mai 2004 au fost pentru mine, din punct de vedere politic, dar și emoțional, zile de pozitivitate și speranță extraordinară, zile simbolice de reîntregire, de reunificare și de reconstrucție a unui continent care, astfel, începe să respire cu ambii săi plămâni: estul și vestul. La Dublin, Seamus Heaney și-a recitat poemul „Beacons at Bealtaine”, în care își exprimă optimismul fundamental că această extindere istorică va putea să schimbe convingeri și felul de a gândi și va reuși să producă noi semnificații. La Strasbourg, cele 10 steaguri naționale ale noilor state membre au fost ridicate pe stâlpii uriași fabricați în șantierele navale din Gdańsk, primite cadou din partea Poloniei; drumul lor la Strasbourg reprezintă o evocare simbolică a călătoriei de la comunism la libertate, personificată de prezența lui Lech Wałęsa.

Desigur, pentru toți cei prezenți, evenimentul a fost punctul culminant al unui proces îndelungat și complex de pregătire reciprocă de-a lungul mai multor ani. Sentimentul de bucurie s-a amestecat cu cel de ușurare că s-a ajuns cu bine la linia de sosire după un maraton politic și procedural pentru toți cei implicați.

În opinia mea, extinderea a fost probabil cel mai puternic, transformator și de succes instrument politic al UE din ultimele cinci decenii. Țara mea, Irlanda, s-a alăturat primei extinderi la 1 ianuarie 1973, atunci fiind cea mai săracă țară/regiune din ceea ce se numea pe atunci Comunitatea Economică Europeană. Accesul la o piață extinsă, solidaritatea UE prin intermediul fondurilor de coeziune regionale și, ulterior, în primele decenii de aderare, standarde mai ridicate privind egalitatea de gen și politica de mediu, sprijinul pentru procesul de pace din Irlanda de Nord și recunoașterea consecințelor extrem de dificile pentru Irlanda ale Brexitului, singurul stat al UE care împarte o frontieră terestră cu Regatul Unit, au contribuit toate la experiențe și rezultate deosebit de pozitive. Nu a fost mereu simplu de navigat, în special în timpul crizei din zona euro, dar, în termeni neți, a fost extrem de pozitiv.

Deși respect și regret decizia Regatului Unit de a părăsi Uniunea, acest fapt dovedește un lucru clar: UE este o Uniune voluntară de popoare libere și suverane – libere să adere, libere să plece. Toate acestea contrastează puternic cu războiul neoimperial al lui Putin împotriva Ucrainei, unde mitul său privind Frăția slavă este contrazis, zi de zi, de zgomotul armelor, de exploziile rachetelor balistice și de dronele mortale.

Aderarea Greciei, Portugaliei și Spaniei a contribuit la reapariția acestora ca democrații de succes după dictatură, pe lângă îmbunătățirea nivelului de trai și a calității vieții.

Extinderea uriașă de acum 20 de ani a adus noilor state membre o creștere spectaculoasă, în special celor din Europa Centrală și de Est, printr-o creștere bruscă a investițiilor, a comerțului și a solidarității UE. În medie, PIB-ul lor pe cap de locuitor, ajustat în funcție de inflație și de monedă, a crescut de la mai puțin de jumătate din media UE la trei sferturi din media UE, aflat și el în creștere pe parcursul celor două decenii. PIB-ul pe cap de locuitor al Lituaniei s-a triplat în această perioadă. Sănătatea s-a îmbunătățit, la fel ca și educația, ceea ce a condus la progrese atât în ceea ce privește calitatea vieții, cât și nivelul de trai. Producția agricolă din întreaga regiune s-a dublat. Pe scurt, la fel ca în cazul tuturor extinderilor anterioare, aceasta s-a dovedit a fi un rezultat reciproc avantajos atât pentru statele aderente, cât și pentru UE. Acest lucru mă face să fiu un optimist al extinderii, fără să cad în naivitate.

Evenimentele din ultimii ani din Polonia și situația persistentă din Ungaria oferă o idee despre ceea ce se află în spatele atitudinii divergente față de standardele UE privind statul de drept, libertatea mass-mediei sau drepturile minorităților: aderarea la UE este căutată ca un mijloc de prosperitate, dar UE ca o comunitate de valori este respinsă. Prim-ministrul Ungariei proclamă cu mândrie că țara lui este o democrație iliberală. Indiferent de marja de interpretare pe care ar putea să o aibă în ceea ce privește articolul 2 din TUE, în mod evident, aceasta nu este o cartă pentru o democrație iliberală. („Uniunea se întemeiază pe valorile respectării demnității umane, libertății, democrației, egalității, statului de drept, precum și pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților. Aceste valori sunt comune statelor membre într-o societate caracterizată prin pluralism, nediscriminare, toleranță, justiție, solidaritate și egalitate între femei și bărbați”).

Acesta a făcut parte din acordul de aderare la UE și este înscris în toate tratatele de aderare și a fost convenit de toate statele aderente. Formula „păstrați-vă valorile, dar trimiteți-ne banii” nu este o bază durabilă pentru respectul reciproc; acest lucru ar trebui să aibă un impact asupra actualelor țări candidate, care depun toate eforturile pentru a se pregăti pentru aderarea la UE. Mă aștept ca criteriile de la Copenhaga să ocupe un loc mai important în viitoarele negocieri, eventual sub forma unor clauze de aderare care să ofere o modalitate mai solidă de a apăra drepturile și valorile UE. UE nu reprezintă doar o piață și o platformă de progres material, chiar dacă acest lucru este de dorit – ba acest lucru nici măcar nu este rațiunea esențială de a fi a Uniunii.

Acestea fiind spuse, pe baza rezultatelor obținute până în prezent în ceea ce privește extinderea, aceasta a fost în esență pozitivă pentru toți cei implicați și ar trebui abordată într-un cadru pozitiv. Statele candidate vor trebui să intre într-un proces de transformări semnificative, fiecare în propriul ritm. Și UE are teme de făcut în ceea ce privește procesul său decizional și capacitatea bugetară de a absorbi noile state membre, precum și în ceea ce privește asistența pentru preaderare. După acordarea statutului de stat candidat și în urma examinării, cadrele de negociere, deschiderea și închiderea negocierilor, precum și eventualele tratate de aderare necesită unanimitate din partea Consiliului. Niciuna dintre acestea condiții nu este simplă sau ușoară. Se speră că toate statele membre vor respecta obligația de „cooperare loială” de a contribui la îndeplinirea misiunilor care decurg din tratat [articolul 4 alineatul (3) din TUE].

Ucraina este un caz diferit în ceea ce privește complexitatea din cauza dimensiunii sale, a ponderii relative a agriculturii în PIB în comparație cu media UE și a sărăciei sale comparative în ceea ce privește PIB-ul pe cap de locuitor și, bineînțeles, din cauza războiului și a consecințelor sale devastatoare. Negocierile pot începe. Ucraina se află deja pe calea integrării prin intermediul Acordului său de asociere și al Acordului său de liber schimb aprofundat și cuprinzător cu UE. Acestea ar putea fi extinse progresiv în timp, dar, în cele din urmă, un rezultat teritorial stabilit și o pace stabilă – în care aderarea la UE poate juca un rol – va fi o condiție prealabilă esențială pentru aderare. UE are nevoie de stabilitate, nu de haos, pe flancul său estic, iar aderarea Ucrainei este, în cele din urmă, atât în interesul colectiv, cât și în interesul Ucrainei.

Pat Cox, fost Președinte al Parlamentului European în perioada 2002-2004

Pat Cox este politician și jurnalist irlandez. A fost președintele Parlamentului European în perioada 2002-2004 și președintele Mișcării Europene Internaționale (2005-2011). Se află la conducerea Fundației Jean Monnet pentru Europa din 2015.  De asemenea, este coordonator european pentru coridorul TEN-T (transport) al rețelei centrale Scandinavia-Marea Mediterană (UE) și lider al misiunii Parlamentului European de evaluare a nevoilor și de punere în aplicare a reformei parlamentare a Radei Supreme din Ucraina. La începutul carierei sale, a lucrat ca redactor la postul de știri TV RTE din Dublin. În 2004, dl Cox a câștigat Premiul Internațional Charlemagne de la Aachen pentru angajamentul său parlamentar față de extinderea Uniunii Europene.

În sesiunea sa plenară din 25 aprilie, CESE a aprobat acordul de instituire a unui organism interinstituțional pentru standarde etice. Noul acord a fost semnat oficial de reprezentanții instituțiilor și organismelor UE participante la 15 mai. El ar trebui să intre în vigoare la 6 iunie, în prima zi de votare pentru alegerile europene.

Acordul reprezintă un pas important în direcția consolidării unei culturi comune a integrității și eticii.

Noul organism al UE va elabora, actualiza și va interpreta standarde minime comune pentru conduita etică și va publica rapoarte cu privire la modul în care aceste standarde s-au reflectat în normele interne ale fiecărei instituții și ale fiecărui organ al UE participant.

Pe lângă CESE, următoarele șapte instituții și organisme ale UE vor face parte din noul organism de etică: Parlamentul European, Consiliul UE, Comisia Europeană, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, Banca Centrală Europeană, Curtea de Conturi Europeană și Comitetul European al Regiunilor.

Fiecare instituție participantă va fi reprezentată de un membru de rang înalt, iar funcția de președinte al organismului va fi asigurată prin rotație anuală între instituții.

Cinci experți independenți vor sprijini activitatea organismului prin emiterea de avize la cerere. Fiecare parte la acord va putea să-i consulte cu privire la declarații scrise standardizate individuale, inclusiv declarațiile de interese. (mp)