Michal Pintér, delegat al Comisiei consultative pentru mutații industriale (CCMI) a CESE

Pactul pentru o industrie curată, prezentat recent, recunoaște importanța strategică pentru economia UE a industriilor energointensive și identifică corect principalele provocări cu care se confruntă acestea. Chiar dacă pactul conține idei remarcabile, cum ar fi piețele-lider verzi, sprijinirea economiei circulare și finanțarea pentru decarbonizare, măsurile propuse nu reflectă urgența situației, și nici îndrăzneala necesară pentru a inversa declinul industriilor energointensive din Europa.

În avizul său recent adoptat „Viitorul industriilor energointensive (IEI) ale UE în contextul prețurilor ridicate la energie și al costurilor de tranziție”, Comitetul Economic și Social European a recunoscut existența unui decalaj semnificativ de competitivitate între industriile energointensive din UE și concurenții săi de la nivel mondial. Comisia a denunțat în mod corect prețurile energiei ca fiind principala cauză. Cu toate acestea, Pactul și Planul de acțiune privind energia la prețuri accesibile nu propun nicio reformă a organizării pieței energiei electrice. Prețurile marginale au funcționat atâta vreme cât UE beneficia de gazoducte relativ ieftine și stabile din Rusia. Din păcate, realitatea s-a schimbat, deoarece acum aprovizionarea cu GNL a devenit costisitoare și volatilă și, probabil, cu această situație ne vom confrunta și în anii următori. În pofida unei ponderi tot mai mari a energiei electrice ieftine și fără combustibili fosili în mixul energetic al UE, reperul pentru stabilirea prețului energiei electrice rămâne în continuare prețul combustibililor fosili.

Eforturile în materie de politici vizând creșterea surselor de energie regenerabilă sunt binevenite, însă nu reduc facturile la energie electrică, din cauza organizării actuale a pieței. Sunt necesare măsuri imediate pentru a transfera beneficiile în materie de costuri ale energiei electrice din surse regenerabile către industrii și pentru a evalua toate opțiunile de atenuare a prețurilor, inclusiv decuplarea prețului energiei electrice.

Pactul recunoaște, de asemenea, lacunele mecanismului de ajustare a carbonului la frontieră (lipsa de soluții în ce privește exportul, redistribuirea resurselor și eludarea) și ale instrumentele de protecție comercială. Totuși, din păcate, el oferă puține elemente cu privire la modul în care va fi protejată piața UE, situația industriilor energointensive rămânând nesigură într-un război comercial global.

CESE îndeamnă instituțiile UE să pună în aplicare măsuri decisive în cadrul unor planuri de acțiune sectoriale, pentru a preveni continuarea dezindustrializării și pentru a menține capacitatea de transformare industrială a UE.

Comitetul Economic și Social European (CESE) îndeamnă UE să pună în aplicare o strategie industrială solidă, care să sporească competitivitatea, să creeze locuri de muncă de calitate și să se alinieze la Pactul verde european. Pentru a-și atinge obiectivele, această strategie trebuie să fie monitorizată îndeaproape și adaptată la noile provocări.

„Europa se confruntă cu un risc serios de dezindustrializare. Industria și acțiunile în domeniul climei trebuie să meargă mână în mână”, a declarat Andrea Mone, raportorul avizului CESE pe tema „Viitorul industriei UE în contextul prețurilor ridicate la energie și al costurilor de tranziție”, adoptat în cadrul sesiunii plenare din februarie.

În acest aviz, CESE a subliniat necesitatea unui cadru economic și de reglementare puternic pentru a face față costurilor ridicate ale energiei și materiilor prime, provocărilor legate de investițiile în tranziția verde, lacunelor în materie de infrastructură, lipsei de personal calificat și cererii interne scăzute. Pentru promovarea coeziunii sociale și teritoriale, este esențială o politică în domeniul concurenței axată pe investiții și inovare.

Solicitarea CESE de a se lua măsuri urgente intervine în contextul preocupărilor tot mai mari cu privire la securitatea economică a Europei și la dependențele sale externe.  Într-o epocă caracterizată de incertitudini geopolitice și comerciale tot mai mari, este nevoie de o politică comercială rezilientă a UE pentru a proteja sustenabilitatea industrială în contextul obiectivelor asimetrice de decarbonizare, al supracapacității globale și al tensiunilor comerciale în creștere. Pentru atingerea acestui obiectiv, este esențial să se asigure o autonomie sporită în ceea ce privește aprovizionarea cu materii prime critice.

Astfel cum s-a subliniat în raportul Draghi, creșterea investițiilor și reformele în materie de guvernanță joacă un rol crucial. O piață unică unificată, în special în domeniul energiei, va consolida economia UE. Reducerea sarcinilor de reglementare, perfecționarea cadrelor pieței energiei electrice și îmbunătățirea instrumentelor financiare, cum ar fi contractele de achiziție de energie electrică, vor sprijini tranzițiile industriale.

O tranziție justă necesită un dialog social și o negociere colectivă puternice. Politica industrială trebuie să se alinieze la strategiile privind educația și forța de muncă, punând accentul pe cercetare, inovare și consolidarea competențelor. Investițiile în infrastructura energetică, în energia regenerabilă și în inițiativele privind economia circulară vor contribui la realizarea obiectivelor climatice.

CESE a adoptat, de asemenea, un aviz complementar pe tema „Viitorul industriilor energointensive (IEI) ale UE”, în care propune soluții adaptate pentru a asigura sustenabilitatea lor pe termen lung. Abordarea provocărilor specifice cu care se confruntă aceste industrii este vitală pentru viitorul industrial al UE. (ll)

Cu ocazia celei de a 69-a sesiuni a Comisiei ONU pentru Statutul Femeilor, de la New York, Comitetul Economic și Social European (CESE) și Consiliul economic, social și cultural al Uniunii Africane (ECOSOCC al UA) și-au reafirmat angajamentul ferm privind promovarea egalității de gen și a capacitării femeilor.

Acum, când comunitatea internațională sărbătorește 30 de ani de la adoptarea Declarației și a Platformei de acțiune de la Beijing, CESE și ECOSOCC al UA recunosc atât progresele înregistrate, cât și provocările în curs, care continuă să împiedice atingerea unei egalități de gen depline.

Cea de-a doua declarație comună a celor două organisme evidențiază prioritățile-cheie, inclusiv promovarea rolului de lider al femeilor prin instituirea de cote de gen, eradicarea violenței de gen prin convenții internaționale, reducerea decalajului de gen în sectorul digital și promovarea emancipării economice a femeilor.

Declarația îndeamnă la politici mai robuste privind munca de îngrijire neremunerată, includerea femeilor în eforturile de pace și elaborarea de politici pe bază de date. De asemenea, ea evidențiază cooperarea de la nivel mondial pentru eliminarea inegalităților sistemice și pentru susținerea drepturilor femeilor. Totodată, CESE solicită UE să combată violența de gen, să asigure paritatea de gen și să apere rolul societății civile în promovarea egalității.

Președintele CESE, Oliver Röpke, a declarat: „Acum, când sărbătorim 30 de ani de la Declarația de la Beijing, trebuie să trecem de la vorbe la fapte. Egalitatea de gen nu este un privilegiu, ci un drept fundamental, iar concretizarea acestui drept este esențială pentru a avea societăți durabile și incluzive. CESE își menține ferm angajamentul de a elimina obstacolele, asigurând participarea deplină a femeilor la luarea deciziilor și încurajând emanciparea lor economică. Acum este momentul ca guvernele, instituțiile și societatea civilă să acționeze decisiv – nu există egalitate fără responsabilitate.”

Comisia pentru Statutul Femeilor este principalul organism internațional și interguvernamental care luptă pentru egalitatea de gen. Aceasta a fost cea de-a doua participare a CESE la cea mai mare reuniune anuală a ONU privind capacitarea femeilor. (tk)

Invitatul nostru surpriză este Nicolas Gros-Verheyde, jurnalist, autor și expert francez în domeniul apărării și al politicii externe. El analizează în detaliu cele cinci propuneri din cadrul Planului „ReArm Europe”, prezentat recent de Comisia Europeană pentru a consolida apărarea europeană pe fondul preocupărilor tot mai mari cu privire la angajamentul SUA față de securitatea europeană.

De cetățenie franceză, Nicolas Gros-Verheyde este jurnalist din 1989. A lucrat pentru Ouest France, ARTE, LCI și France Culture în calitate de corespondent pentru UE și NATO. Este cunoscut și respectat în cercurile europene pentru cunoștințele sale vaste în domeniul afacerilor europene și al politicii externe și de apărare. Este director editorial al B2, canalul mass-media cel mai important și cuprinzător din domeniul apărării și al diplomației europene, înființat în 2008. Acesta este administrat de o asociație non-profit sub forma unei cooperative de jurnaliști și finanțat pe bază de abonamente. https://club.bruxelles2.eu/

Autor al cărților „Défense européenne à l'heure de la guerre en Ukraine”, „La politique européenne de sécurité et de défense commune. Parce que l'Europe vaut bien une défense” și „Europe de la défense” și comentator politic pentru emisiunile de știri ale LN24, France-Info și RTBF.

Marcin Nowacki

În contextul în care Europa se confruntă cu un peisaj geopolitic în evoluție rapidă, se pune o întrebare fundamentală: cum își poate asigura Uniunea Europeană securitatea într-o lume din ce în ce mai nesigură? În avizul său pe tema „Finanțarea apărării în UE”, CESE prezintă o foaie de parcurs cuprinzătoare pentru consolidarea securității UE și pregătirea pentru provocările actuale și viitoare.

Acest aviz intervine într-un moment în care amenințările la adresa securității se intensifică. În centrul poziției adoptate de CESE se află apelul în favoarea instituirii unui mecanism unificat și solid de finanțare a apărării UE. Structurile actuale de finanțare sunt inadecvate, fiind necesară o schimbare în acest sens. Fără o abordare mai coordonată a finanțării apărării, UE riscă să rămână în urmă în ceea ce privește protejarea intereselor sale. Printre preocupările menționate în aviz se numără faptul că „78 % din cele 75 miliarde EUR cheltuite de țările UE pentru achiziții publice în domeniul apărării (...) au fost direcționate către furnizori din afara UE”, astfel cum se menționează în raportul Comisiei pe tema „Viitorul competitivității europene”. Această dependență tot mai mare de furnizorii externi nu poate fi trecută cu vederea.

Cu toate acestea, nu este vorba doar despre a cheltui mai mult, ci și despre a efectua cheltuieli judicioase și eficiente. CESE recomandă consolidarea coordonării dintre UE și NATO, creșterea finanțării pentru inițiative precum Fondul european de apărare (FEA) și Instrumentul european pentru pace (IEP) și privilegierea achizițiilor comune pentru a raționaliza resursele și a reduce costurile. În plus, CESE pledează pentru ca membrii europeni ai NATO să aloce cel puțin 2,5 % din PIB-ul lor pentru apărare – o măsură care ar consolida răspunsul Europei la amenințările geopolitice actuale. Acest obiectiv mai ridicat de cheltuieli garantează că membrii europeni ai NATO contribuie în mod mai eficace la securitatea colectivă, păstrându-și în același timp suveranitatea deplină asupra forțelor lor armate.

În plus, inițiative precum actul privind sprijinirea producției de muniții și Actul privind consolidarea industriei europene de apărare prin achiziții publice în comun (EDIRPA) sunt esențiale pentru consolidarea capabilităților de apărare ale UE. Aceste eforturi vor permite Europei să pună în comun resursele sale în mod eficace, asigurând atât pregătirea militară, cât și cea civilă.

Progresele tehnologice, inclusiv inteligența artificială, dronele și securitatea cibernetică, devin din ce în ce mai vitale pentru securitatea națională. CESE subliniază importanța investițiilor în aceste domenii pentru a face față amenințărilor emergente. Colaborarea dintre sectorul public și cel privat este esențială pentru stimularea inovării, în special în domeniul inteligenței artificiale, în sectorul dronelor și în ce privește sistemele de securitate cibernetică.

În avizul său, CESE pledează, de asemenea, pentru ca industria europeană a apărării să fie dotată cu un ecosistem rezilient, încurajând o cooperare mai strânsă între întreprinderi, IMM-uri și guverne. Promovarea inovării și menținerea competitivității Europei vor reduce dependența de furnizorii externi, construind o industrie a apărării mai autonomă.

În plus, nu trebuie să uităm de inițiativele regionale din cadrul UE. Consolidarea colaborărilor regionale va contribui la adaptarea strategiilor de apărare pentru a răspunde provocărilor specifice de securitate cu care se confruntă diferitele state membre. Această abordare garantează un răspuns adecvat, în cadrul mai larg al Uniunii, la preocupările de la nivel regional.

Consolidarea apărării UE nu privește doar securitatea, ci și susținerea valorilor UE. Avem convingerea că, urmând foaia de parcurs prezentată în avizul nostru, UE își va putea asigura viitorul, va putea proteja pacea pe teritoriul său și își va putea apăra interesele economice.

Marcin Nowacki, membru al CESE, raportor al avizului Finanțarea apărării în UE, enumeră recomandările CESE pentru întărirea securității UE. Având în vedere creșterea amenințărilor la adresa securității și modificarea alianțelor, CESE pledează pentru un mecanism de apărare unificat și solid la nivelul UE. Europa nu se mai poate baza într-o măsură atât de mare pe furnizorii de arme din afara UE, așa cum este cazul în prezent. Nu este însă vorba doar despre a cheltui mai mult, ci și despre a cheltui într-un mod judicios și eficient.

3 aprilie 2025

Valorificarea dialogului social în vederea îmbunătățirii calității vieții și a muncii în regiunea Balcanilor de Vest, Tirana (Albania)

10 aprilie 2025

Către un plan de acțiune al UE privind bolile rare, Varșovia (Polonia)

29-30 aprilie 2025

Sesiunea plenară a CESE

Nicolas Gros-Verheyde

Planul „ReArm Europe” a fost prezentat de președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, și aprobat de cele 27 de state membre în cadrul unui summit extraordinar care a avut loc la 6 martie. El conține cinci propuneri principale, cu siguranță interesante, dar care merită o discuție mai aprofundată.

Prima propunere este flexibilitatea în cadrul Pactului de stabilitate și de creștere.

Comisia propune activarea clauzei derogatorii generale a Pactului de stabilitate și de creștere, care le-ar permite statelor membre să crească cheltuielile pentru apărare până la un nivel de 1,5 % din PIB fără a risca deschiderea unei proceduri aplicabile deficitelor excesive. Care ar fi economiile preconizate? „Aproape 650 miliarde EUR” pe o perioadă de patru ani. Europa trebuie „să își majoreze semnificativ cheltuielile pentru apărare”, afirmă Ursula von der Leyen.

Cea de-a doua propunere constă într-un nou instrument de împrumut pentru apărare.

Dotat cu un buget de 150 miliarde EUR, acest instrument ar fi finanțat prin împrumuturi de la bugetul UE, în cadrul unui sistem similar asistenței macrofinanciare. Instrumentul este menit să fie utilizat în domenii prioritare în care există lacune grave: apărarea aeriană și antirachetă (Inițiativa privind scutul antiaerian european, propusă de Germania), sisteme de artilerie, rachete și muniții, drone și sisteme antidrone, factori de sprijin strategic, protecția infrastructurilor critice (inclusiv în ceea ce privește spațiul), mobilitatea militară, cibernetica, inteligența artificială și războiul electronic.

Pentru a accelera procesul, Comisia propune utilizarea articolului 122 din Tratat: utilizat în circumstanțe excepționale, acesta impune doar acordul statelor membre în cadrul Consiliului UE, Parlamentul European fiind doar informat. Este vorba despre o eludare a procesului democratic care ar putea fi contestată. Planul de consolidare a apărării europene a fost aprobat la summitul de la Versailles din martie 2022, adică acum trei ani! Invocarea caracterului urgent al acestui instrument pare, așadar, greu de justificat.

A treia propunere este de a apela la fondurile regionale.

Pe termen scurt, insistă Comisia, Uniunea Europeană „poate face mai mult” cu bugetul european prin redistribuirea fondurilor de la anumite rubrici bugetare. Ea propune ca statele membre să aibă posibilitatea de „a utiliza programele politicii de coeziune pentru a crește cheltuielile pentru apărare” și dorește să „faciliteze procesul de transferuri voluntare către alte fonduri ale UE care au un obiectiv de apărare”,

ceea ce reprezintă o reducere majoră a actualului plan bugetar multianual (2021-2027). Dar ar trebui oare să sacrificăm coeziunea socială sau regională în beneficiul apărării? Această chestiune ar trebui dezbătută.

În același timp, platforma STEP pentru tehnologii strategice ar putea fi mobilizată într-o măsură mai mare prin extinderea sa la toate tehnologiile din sectorul apărării. Potrivit Comisiei, o altă posibilitate ar consta în relaxarea restricțiilor existente, cum ar fi normele de concurență sau normele în materie de prefinanțare și cofinanțare.

A patra propunere este reprezentată de împrumuturile BEI.

Banca Europeană de Investiții (BEI) și acționarii săi (statele membre) și-au exprimat în mod repetat opoziția față de orice evoluție în direcția acordării de împrumuturi sectorului pur militar, preferând sectoarele care oferă o dublă utilizare. Prin urmare, Comisia insistă asupra modificării politicii BEI.

A cincea propunere constă în mobilizarea capitalului privat.

Scopul este de a oferi întreprinderilor din domeniul apărării „cel mai bun acces posibil la capital, la finanțare” – o problemă recurentă pentru industrie. Această idee ar trebui să fie inclusă în comunicarea privind o „uniune a economiilor și investițiilor”.