Întreprinderile din Europa se confruntă în continuare cu birocrație excesivă, fragmentarea reglementării și creșteri ale costurilor. Această reglementare excesivă le frânează creșterea și le împiedică să țină pasul cu concurența din alte părți ale lumii. Europa nu poate continua să bată pasul pe loc – antreprenorii au nevoie de schimbări reale, nu de alte analize, mai aprofundate, referitoare la aceleași bariere despre care știm de mai mulți ani. Ne aflăm într-un moment esențial pentru a trece de la vorbe la fapte, scrie Kinga Grafa de la Confederația patronală Lewiatan din Polonia.
Întreprinderile din Europa se confruntă în continuare cu birocrație excesivă, fragmentarea reglementării și creșteri ale costurilor. Această reglementare excesivă le frânează creșterea și le împiedică să țină pasul cu concurența din alte părți ale lumii. Europa nu poate continua să bată pasul pe loc – antreprenorii au nevoie de schimbări reale, nu de alte analize, mai aprofundate, referitoare la aceleași bariere despre care știm de mai mulți ani. Ne aflăm într-un moment esențial pentru a trece de la vorbe la fapte, scrie Kinga Grafa de la Confederația patronală Lewiatan din Polonia.
Comisia Europeană a prezentat recent Busola pentru competitivitate, o foaie de parcurs pentru următorii cinci ani, care urmărește să consolideze poziția economică a UE și să sprijine întreprinderile europene. Direcția de acțiune propusă de Comisie este cea corectă. Întreprinderile au solicitat de mult timp astfel de schimbări, făcând din chestiunea competitivității și cea a pieței unice prioritățile lor principale. Dacă dorește să fie un concurent mondial, UE trebuie să acționeze acum. Dacă dorim să avem parte de o economie puternică, trebuie să raționalizăm urgent măsurile de reglementare, să reducem costurile energiei și să asigurăm un sprijin eficace pentru investiții și inovare. Confruntați cu un mediu geopolitic volatil, avem nevoie, de asemenea, de acorduri de liber schimb cu parteneri-cheie, cum ar fi cele care acoperă accesul la materii prime critice.
În prezent, întreprinderile din Europa continuă să se confrunte cu birocrație excesivă, cu fragmentarea reglementării și cu creșteri ale costurilor. Concurenții din alte părți ale lumii se dezvoltă mai rapid, în timp ce suprareglementarea frânează dezvoltarea întreprinderilor europene. Comisia Europeană trebuie să propună reforme specifice care să îmbunătățească cu adevărat mediul de afaceri din UE. Busola pentru competitivitate abordează principalele obstacole din calea creșterii economice și a productivității în UE, cum ar fi costurile ridicate ale energiei, suprareglementarea și deficitul de competențe și de forță de muncă. Aceasta este calea de acțiune corectă, dar cel mai important lucru este punerea sa în practică. O astfel de abordare se traduce prin propuneri legislative și planuri de acțiune care promovează, nu frânează competitivitatea.
Piața unică este una dintre cele mai mari povești de succes ale integrării europene, dar potențialul său trebuie valorificat pe deplin. Este inacceptabil ca barierele de pe piața unică, identificate în urmă cu 20 de ani, să rămână în continuare în vigoare. Președinția poloneză a Consiliului UE are șansa de a schimba acest lucru; libertatea de a presta servicii reprezintă, în acest sens, o prioritate-cheie. Acest lucru este vital nu numai pentru sectorul transporturilor, ci și pentru grupul tot mai mare de întreprinderi care oferă servicii profesionale. Din păcate, rapoartele Letta și Draghi nu acordă suficientă atenție acestei chestiuni. Letta s-a concentrat numai asupra construcțiilor și a comerțului cu amănuntul, în timp ce Draghi nu a luat în considerare estimările Comisiei pentru măsurile suplimentare care ar putea debloca potențialul pieței serviciilor. În mod pozitiv, raportul Niinistö a subliniat rolul serviciilor în consolidarea rezilienței și a securității. Nu mai trebuie nimeni convins de importanța acestui aspect în peisajul geopolitic actual. În acest context, Comisia propune „cel de al 28-lea regim” – un set unic de norme privind impozitarea, dreptul muncii și dreptul societăților comerciale. Această inițiativă urmărește să simplifice activitățile transfrontaliere, în special pentru IMM-uri, dar nu știm suficient despre propunere în această etapă pentru a o putea evalua.
Anunțarea dereglementării și a simplificării legislației reprezintă în mod clar un pas în direcția bună. Cu toate acestea, acum este momentul ca propunerile să fie puse în practică, iar acest lucru trebuie să însemne mai mult decât simpla reducere a sarcinii de raportare. Sperăm că Comisia va efectua un „audit” aprofundat al legislației UE, care se va traduce în propuneri specifice de îmbunătățire rapidă a mediului de reglementare al UE.
Așteptăm cu interes Forumul pieței unice de la Cracovia și concluziile consultării publice, cu participarea membrilor Confederației patronale Lewiatan. Scopul va fi pregătirea următoarei strategii privind piața unică.
Acesta este un moment esențial, când se trece de la vorbe la fapte și se pun în aplicare soluții care să deblocheze cu adevărat dezvoltarea întreprinderilor europene. Dialogul dintre instituțiile UE și partenerii sociali va fi esențial pentru găsirea unor soluții care să răspundă nevoilor reale ale întreprinderilor. Dacă nu luăm decizii îndrăznețe, vom pierde timp valoros și vom rămâne în urma concurenței mondiale.
Kinga Grafa este directoare generală adjunctă pentru afaceri europene la Confederația Lewiatan și delegată permanentă la BusinessEurope.De profesie politolog și jurnalist, ea și-a dobândit experiența privind funcționarea UE, lucrând în cadrul Biroului Comitetului pentru integrare europeană (2008-2009) și la Parlamentul European (2009-2014). Este, de asemenea, coautoare a unei cărți despre aristocrația poloneză și autoare de publicații științifice privind politica externă americană, elita americană și diplomația culturală.
UE trebuie să reziste mirajului dereglementării, deoarece nu ar face decât să creeze incertitudine pentru întreprinderi, să slăbească competitivitatea bazată pe durabilitate și să diminueze bunăstarea și încrederea cetățenilor, afirmă Danny Jacobs, director general al rețelei de mediu Bond Beter Leefmilieu (BBL) din Flandra. El ne-a împărtășit preocupările ONG-urilor de mediu cu privire la cea mai recentă propunere a UE de simplificare a reglementărilor – temerea lor este că, prin adoptarea acestei propuneri, ambițiile esențiale ale Pactului verde european riscă să treacă în plan secund.
UE trebuie să reziste mirajului dereglementării, deoarece nu ar face decât să creeze incertitudine pentru întreprinderi, să slăbească competitivitatea bazată pe durabilitate și să diminueze bunăstarea și încrederea cetățenilor, afirmă Danny Jacobs, director general al rețelei de mediu Bond Beter Leefmilieu (BBL) din Flandra. El ne-a împărtășit preocupările ONG-urilor de mediu cu privire la cea mai recentă propunere a UE de simplificare a reglementărilor – temerea lor este că, prin adoptarea acestei propuneri, ambițiile esențiale ale Pactului verde european riscă să treacă în plan secund.
Ce părere aveți despre cele mai recente inițiative ale Comisiei privind dereglementarea, cum ar fi Busola pentru competitivitate sau pachetul Omnibus?
Comisia Europeană a prezentat o agendă de dereglementare și simplificare bazată pe rațiuni economice, care amenință să pună în pericol realizări ecologice, sociale și economice obținute cu mari eforturi. Această tensiune între adaptarea și conservarea acquis-ului european îngreunează urmărirea unei direcții clare de către UE.
Busola pentru competitivitate a Comisiei, prezentată la sfârșitul lunii ianuarie, reflectă preocupările întreprinderilor cu privire la costurile energiei și provocările economice, dar ignoră prioritățile-cheie, cum ar fi reducerea la zero a poluării și bunăstarea cetățenilor, nereușind să orienteze economia Europei către un viitor curat, prosper și circular. Busola riscă să deturneze Europa de la obiectivele sale. Promovarea unei decarbonizări competitive fără integrarea obiectivelor sociale și de mediu subminează însuși rațiunea de a fi a instituțiilor UE – și anume de a servi și apăra binele comun.
Organizațiile societății civile sunt deosebit de îngrijorate de obiectivul riscant de simplificare cu 25 %, prevăzut în cadrul Busolei. Deși simplificarea reglementărilor este binevenită, dacă nu merge mână în mână cu o evaluare atentă a impactului, ea ar putea pune în pericol protecția sănătății, protecția socială și a mediului. La urma urmei, inovarea economică nu este împiedicată de un exces de reglementări, ci de lipsa de norme clare. O dereglementare suplimentară nu ar face decât să creeze incertitudine generală, penalizând întreprinderile inovatoare, cu rol de pionierat, și ar pune în pericol progresul și durabilitatea.
De asemenea, ne temem că această simplificare se va face în detrimentul obiectivelor sociale și de mediu. Directiva privind raportarea de către întreprinderi de informații privind durabilitatea, Directiva privind diligența necesară în materie de durabilitate a întreprinderilor (CS3D) și taxonomia UE au multe deficiențe și nu merg atât de departe cât am fi dorit. A slăbi și mai mult aceste directive, care pleacă deja de la un nivel de ambiție relativ modest, ar face ca ele să devină complet lipsite de sens.
Un alt exemplu concret ilustrează clar miza actuală. În ultimii ani, Flandra s-a confruntat cu o mare problemă cauzată de PFAS: o mare parte a teritoriului nostru este poluată de aceste substanțe chimice și sute de mii de oameni sunt afectați. O restricție sau o interdicție în temeiul legislației privind substanțele chimice (REACH) este considerată cel mai eficace instrument de control al riscurilor prezentate de substanțe, precum PFAS, care sunt utilizate în procesele industriale și în produse (amestecuri și produse finite). Dacă Comisia ar pune sub semnul întrebării importanța unui regulament REACH strict, riscul expunerii la substanțe chimice periculoase și dăunătoare sănătății publice ar crește. Obligația întreprinderilor de a căuta soluții alternative sigure ar fi mai puțin presantă, ceea ce ar avea ca efect încetinirea inovării în domeniul chimiei durabile. Poluarea mediului riscă să crească, deoarece normele mai puțin stricte conduc la deversări și deșeuri mai periculoase. Consumatorii vor fi mai expuși riscurilor, deoarece produsele nu vor mai fi verificate cu atâta atenție pentru depistarea substanțelor toxice. În consecință, întreprinderile europene ar putea rămâne în urmă în tranziția globală către produse mai sigure și mai ecologice, pierzând cote de piață în fața concurenților care adoptă inovații adaptate exigențelor viitorului.
Care sunt speranțele dumneavoastră cu privire la soarta Pactului verde în lumina noii traiectorii anunțate de Comisie pentru stimularea economiei europene?
Programul de lucru al Comisiei pentru 2025 conține atât promisiuni, cât și potențiale pericole. În timp ce angajamentele sale privind decarbonizarea și energia la prețuri accesibile arată calea către o Europă mai curată și mai rezilientă, ambițiile-cheie ale Pactului verde european riscă să se dilueze. Există o îngrijorare crescândă cu privire la propunerea de regulament „omnibus”, care ar putea permite în mod indirect dereglementarea responsabilității întreprinderilor sub pretextul „simplificării”. Tendințele recente arată că simplificarea este prea des utilizată pentru a slăbi garanțiile esențiale, de la legislația privind substanțele chimice la agricultură. Reforma pripită a politicii agricole comune (PAC) în martie 2024, care a eliminat garanțiile ecologice, este un exemplu grăitor în acest sens. În prezent, mult așteptata revizuire a REACH, care a fost concepută ca un instrument de protecție a sănătății publice și a mediului, riscă să fie reformulată ca o măsură de „simplificare” pentru a flexibiliza normele impuse industriei.
Cu doar câteva luni în urmă, președinta von der Leyen a promis că va menține traiectoria convenită în ceea ce privește toate obiectivele Pactului verde pentru Europa. Cu toate acestea, programul de lucru actual pare să urmeze o linie foarte diferită, acordând mai puțină prioritate tocmai obiectivelor în cazul cărora este urgent să se treacă la acțiune, în special obiectivul ambițios de reducere la zero a poluării.
Credeți că dereglementarea, astfel cum este propusă, ar putea avea un impact negativ asupra durabilității și a progreselor realizate până în prezent?
UE trebuie să reziste tentației dereglementării, care nu ar face decât să submineze certitudinea și predictibilitatea reglementărilor pentru întreprinderi, să slăbească competitivitatea pe termen lung bazată pe durabilitate și să erodeze bunăstarea și încrederea cetățenilor.
UE trebuie să se asigure că reducerea birocrației nu duce la reducerea protecției mediului și a sănătății publice. O punere în aplicare inteligentă ar trebui să consolideze Pactul verde european, și nu să-l submineze. Slăbirea principalelor măsuri de protecție socială și de mediu sub pretextul reducerii birocrației nu reprezintă o strategie de consolidare economică. Este un pas înapoi nesăbuit care ar sabota chiar normele care au fost concepute pentru a ne adapta economia la cerințele viitorului. Toate acestea accentuează riscul alarmant de a anula un deceniu de progrese în materie de durabilitate.
În același timp, societatea civilă este supusă unei presiuni din ce în ce mai mari în întreaga UE, cu legi restrictive privind „agenții străini”, o reprimare a mișcărilor de protest și reduceri de finanțare care amenință drepturile fundamentale. „Scutul european pentru democrație” și viitoarea strategie a UE pentru societatea civilă trebuie să depășească simplul angajament simbolic: ele trebuie să ofere protecție juridică, finanțare durabilă și un dialog civil structurat cu instituțiile europene. Programul de lucru al Comisiei trebuie să acorde prioritate protejării democrației prin consolidarea societății civile. Fără o societate civilă independentă și bine finanțată, democrația europeană însăși este amenințată.
Danny Jacobs este director general al Bond Beter Leefmilieu (BBL), o federație de 135 de ONG-uri de mediu din regiunea Flandra din Belgia, și reprezentant al Belgiei în Biroul European de Mediu, cea mai mare rețea de organizații cetățenești de mediu din Europa, reprezentând aproximativ 30 de milioane de membri și susținători.
Confederația Europeană a Sindicatelor (CES), principala organizație sindicală europeană, care reprezintă 45 de milioane de lucrători la nivel european, a refuzat să aprobe Busola pentru competitivitate, proiectul Comisiei Europene pentru stimularea economiei UE. Pentru CES, Busola în forma sa actuală este inacceptabilă. Ne-am adresat secretarei generale a CES, Esther Lynch, pentru a afla care sunt principalele obiecții ale lucrătorilor față de Busolă și care va fi soarta Pilonului european al drepturilor sociale în contextul noilor apeluri la dereglementare drastică și al unui accent mai puternic pe competitivitate.
Confederația Europeană a Sindicatelor (CES), principala organizație sindicală europeană, care reprezintă 45 de milioane de lucrători la nivel european, a refuzat să aprobe Busola pentru competitivitate, proiectul Comisiei Europene pentru stimularea economiei UE. Pentru CES, Busola în forma sa actuală este inacceptabilă. Ne-am adresat secretarei generale a CES, Esther Lynch, pentru a afla care sunt principalele obiecții ale lucrătorilor față de Busolă și care va fi soarta Pilonului european al drepturilor sociale în contextul noilor apeluri la dereglementare drastică și al unui accent mai puternic pe competitivitate.
Sindicatele din UE și-au exprimat deja nemulțumirea cu privire la cel mai recent plan al Comisiei Europene de relansare a economiei UE. În opinia dumneavoastră, în ce constă principala problemă legată de Busola pentru competitivitate a Comisiei? Care sunt propunerile pe care le considerați a fi cele mai problematice?
Principala problemă legată de Busola pentru competitivitate a Comisiei Europene constă în faptul că aceasta acordă prioritate dereglementării în detrimentul investițiilor necesare pentru crearea de locuri de muncă de calitate, pentru dezvoltarea unei politici industriale europene puternice și pentru asigurarea unor servicii publice de înaltă calitate. De asemenea, deși Busola recunoaște importanța locurilor de muncă de calitate pentru o economie competitivă, în loc să propună legislația necesară pentru consolidarea drepturilor, îmbunătățirea condițiilor de muncă și promovarea negocierilor colective, ea subminează această prioritate prin promovarea dereglementării, care poate duce la condiții de muncă mai precare și la insecuritatea locului de muncă.
Una dintre cele mai îngrijorătoare propuneri este introducerea celui de-al 28-lea regim al societăților comerciale, care ar permite întreprinderilor să își desfășoare activitatea în afara legislației naționale a muncii. Acest lucru ar putea submina grav legislația privind ocuparea forței de muncă în întreaga Europă, ducând la o uniformizare la un nivel inferior în privința drepturilor și protecției lucrătorilor.
În aceeași ordine de idei, interzicerea suprareglementării – în sensul posibilității guvernelor de a legifera dincolo de standardele minime stabilite de directivele UE – este profund problematică. Ideea care stă la baza directivelor UE, spre deosebire de regulamentele UE, este că acestea stabilesc standarde minime pentru toate țările. Stabilind că directivele sunt cele care definesc plafonul a ceea ce este posibil nu numai că ar submina această idee, ci ar fi și profund dăunător pentru lucrători și ar duce la eliminarea progreselor obținute cu greu în materie de asistență medicală, educație, sănătate și siguranță la locul de muncă sau remunerare echitabilă, pentru a numi doar câteva exemple.
În plus, Busola prevede o solicitare de reformă a pensiilor plecând de la prelungirea vieții profesionale, ceea ce este problematic, deoarece impune o sarcină nejustificată asupra lucrătorilor, fără a aborda necesitatea unor sisteme de pensii sustenabile și echitabile.
Trebuie spus și că Busola înclină puternic spre a aduce beneficii pentru întreprinderi, cu numeroase promisiuni făcute grupurilor de întreprinderi, dar fără angajamente concrete în ceea ce privește o legislație în favoarea lucrătorilor. Astfel, lipsesc măsuri care să garanteze că investițiile publice sunt utilizate mai degrabă pentru a crea locuri de muncă de calitate decât pentru a crește profiturile întreprinderilor.
Pe scurt, Busola pentru competitivitate nu reușește să echilibreze nevoile întreprinderilor cu drepturile și bunăstarea lucrătorilor, făcând din aceasta o propunere inacceptabilă în forma sa actuală.
Considerați că punerea în aplicare a Pilonului european al drepturilor sociale ar putea fi acum amenințată?
Pe hârtie, Comisia și-a reafirmat angajamentul față de Pilonul european al drepturilor sociale în programul său de lucru pentru 2025, publicat recent. Cu toate acestea, în practică, acesta este primul program de lucru, din 2019 până azi, care nu include nicio inițiativă legislativă socială.
În schimb, Comisia a propus opt acte legislative de „simplificare” pentru anul viitor. Nimănui nu îi place să i se impună sarcini administrative în exces, iar sindicatele propun în mod activ soluții în acest scop, de exemplu norme privind achizițiile publice.
Cu toate acestea, este evident că problemele cu care se confruntă Europa nu vor fi soluționate prin simplificare.
Cea mai mare amenințare la adresa punerii în aplicare a Pilonului drepturilor sociale este valul de concedieri în masă anunțate în întreaga Europă. Acesta va pune în pericol salariile și siguranța locului de muncă, dar și pensiile, protecția socială și multe dintre celelalte principii ale pilonului.
Sunt necesare investiții pentru a proteja și a crea locuri de muncă de calitate, inclusiv un instrument SURE 2.0 și un mecanism solid de investiții al UE, și trebuie introduse inițiativele legislative necesare pentru a garanta locuri de muncă de calitate.
Dacă nu prin reducerea sarcinilor de reglementare, care ar fi calea potrivită pentru ca UE să își îmbunătățească relevanța în contextul economic mondial actual?
Condițiile care au condus la aceste disponibilizări au fost determinate de lipsa investițiilor. Acest lucru este valabil atât pentru investițiile private, cât și pentru cele publice.
Companiile și-au redirecționat investițiile de la remunerarea angajaților și de la indispensabila activitate de cercetare și dezvoltare către distribuirea de dividende și răscumpărarea de acțiuni, care sunt improductive și constituie un obstacol în calea progresului ecologic și tehnologic în Europa.
În ultimii ani, SUA și China au lansat inițiative majore de investiții publice. Între timp, UE a fost ocupată să adopte noi norme pentru a forța statele membre să facă reduceri în numele austerității.
UE trebuie să schimbe urgent direcția. Investițiile publice masive – cu cerințe sociale care să asigure că acestea generează locuri de muncă de calitate – sunt o condiție prealabilă pentru punerea în aplicare a Pilonului european al drepturilor sociale.
Esther Lynch este secretară generală aConfederației Europene a Sindicatelor (ETUC), cu o vastă experiență sindicală în Irlanda și la nivel european și internațional; a ocupat atât funcția de secretară generală adjunctă, cât și de secretară confederală în cadrul CES. În acest rol, ea a condus eforturile de promovare a drepturilor lucrătorilor și a drepturilor sindicale, influențând directive-cheie privind salarii minime adecvate, condiții de muncă transparente și previzibile și denunțarea neregulilor. De asemenea, a condus campanii în favoarea Pilonului european al drepturilor sociale și pentru o remunerație echitabilă. Activitatea sa a dus la adoptarea a cincisprezece limite obligatorii din punct de vedere juridic pentru expunerea la agenți cancerigeni, precum și la acorduri ale partenerilor sociali privind digitalizarea și substanțele toxice pentru reproducere. Feministă dintotdeauna, ea pledează pentru încetarea subevaluării muncii prestate în principal de femei.
CES reprezintă 45 de milioane de membri din 94 de organizații sindicale din 42 de țări europene, precum și 10 federații sindicale europene.
Rapoartele din 2024 ale lui Mario Draghi și Enrico Letta au avut un ecou considerabil în UE și în statele sale membre, devenind foi de parcurs care indică direcția pe care Europa ar trebui să o urmeze pentru a asigura un viitor viabil. În avizul său pe tema„Evaluarea rapoartelor Letta și Draghi privind funcționarea și competitivitatea pieței unice a UE”, CESE oferă o perspectivă a societății civile asupra rapoartelor și prezintă recomandări pentru acțiuni urgente. Am solicitat celor trei raportori ai avizului, Matteo Carlo Borsani, Giuseppe Guerini și Stefano Palmieri, să evidențieze propunerile din rapoarte pe care le consideră deosebit de importante pentru prosperitatea viitoare a UE.
Rapoartele din 2024 ale lui Mario Draghi și Enrico Letta au avut un ecou considerabil în UE și în statele sale membre, devenind foi de parcurs care indică direcția pe care Europa ar trebui să o urmeze pentru a asigura un viitor viabil. În avizul său pe tema „Evaluarea rapoartelor Letta și Draghi
privind funcționarea și competitivitatea pieței unice a UE”, CESE oferă o perspectivă a societății civile asupra rapoartelor și prezintă recomandări pentru acțiuni urgente. Am solicitat celor trei raportori ai avizului, Matteo Carlo Borsani, Giuseppe Guerini și Stefano Palmieri, să evidențieze propunerile din rapoarte pe care le consideră deosebit de importante pentru prosperitatea viitoare a UE.
Competitivitatea pare să fie tema în vogă a zilelor noastre, dereglementarea fiind considerată o rețetă magică pentru a plasa Europa pe harta actorilor economiei mondiale. Există însă multe moduri de a măsura competitivitatea și nu există un răspuns universal valabil care să arate de la ce nivel de reglementare putem vorbi de un exces. Dacă nu sunt gestionate cu atenție, dezbaterile privind competitivitatea și dereglementarea riscă să se transforme în discuții prea primitive, în alb și negru, care pot periclita un demers fundamentat de elaborare a politicilor economice, scrie invitatul nostru surpriză, Karel Lannoo, director executiv al Centrului de Studii Politice Europene (CEPS).
Competitivitatea pare să fie tema în vogă a zilelor noastre, dereglementarea fiind considerată o rețetă magică pentru a plasa Europa pe harta actorilor economiei mondiale. Există însă multe moduri de a măsura competitivitatea și nu există un răspuns universal valabil care să arate de la ce nivel de reglementare putem vorbi de un exces. Dacă nu sunt gestionate cu atenție, dezbaterile privind competitivitatea și dereglementarea riscă să se transforme în discuții prea primitive, în alb și negru, care pot periclita un demers fundamentat de elaborare a politicilor economice, scrie invitatul nostru surpriză, Karel Lannoo, director executiv al Centrului de Studii Politice Europene (CEPS).
Karel Lannoo este directorul executiv al CEPS, unul dintre principalele grupuri de reflecție independente din Europa. El este specializat în reglementare financiară, guvernanță economică europeană și aspecte legate de piața unică; printre publicațiile sale recente se numără „Understanding Europe” (în neerlandeză), un raport al grupului operativ privind politica sectorului financiar pentru Comisia von der Leyen II și diverse contribuții la volume și recenzii academice. Karel este un vorbitor frecvent la audierile instituțiilor UE, naționale și internaționale, precum și la conferințe internaționale și programe executive. El conduce studii pentru guverne naționale, organizații multilaterale și entități din sectorul privat. Publicațiile sale apar regulat în mass-media. În plus, Karel își desfășoară activitatea în consilii de administrație ale unor societăți și fundații și în calitate de membru al unor consilii consultative, inclusiv al Comisiei pentru piețele de capital a AFM, autoritatea de supraveghere din Țările de Jos.
Există multe suprapuneri între rapoartele Letta și Draghi, chiar dacă acestea diferă semnificativ în ceea ce privește analiza și strategiile propuse.
Politica de coeziune, de exemplu. În raportul Letta, aceasta joacă un rol central, asigurând că beneficiile pieței unice sunt împărțite între toți cetățenii și toate regiunile Uniunii. De asemenea, acest raport subliniază legătura dintre politica de coeziune și serviciile de interes general, care sunt esențiale pentru a le permite europenilor să trăiască și să lucreze acolo unde doresc. În schimb, raportul Draghi pare să minimizeze importanța politicii de coeziune și dimensiunile socială și teritorială ale competitivității. Acesta abordează competitivitatea europeană fără a lua în considerare disparitățile teritoriale, lăsând să se înțeleagă că simpla sporire a competitivității globale a UE ar rezolva problemele regionale. Ignoră faptul că, pentru multe regiuni, competitivitatea scăzută și dezavantajele teritoriale sunt două fețe ale aceleiași monede.
Ambele rapoarte recunosc că statu-quo-ul nu mai este o opțiune pentru Uniune. Urgența și complexitatea crizelor actuale necesită o schimbare semnificativă în procesul de elaborare a politicilor europene, eventual chiar și prin modificări ale tratatelor. Putem discuta cu adevărat despre extindere fără a aborda necesitatea unei integrări politice mai profunde? Această schimbare trebuie să implice, de asemenea, o schimbare de paradigmă. Actualul cadru financiar multianual (CFM) este insuficient, ancorat la puțin peste 1 % din VNB-ul UE și limitat de logica învechită „cât dai, atât iei înapoi” („juste retour”. Este necesară o nouă abordare, inspirată de modelul Next Generation EU. Provocările extraordinare trebuie abordate prin soluții îndrăznețe, inclusiv prin emiterea de active sigure comune, astfel cum s-a întâmplat în timpul pandemiei.
Viitorul CFM 2028-2034 va testa adevăratele intenții ale UE, deoarece stabilește prioritățile pentru următorii șapte ani. În acest context, este rezonabil să se aștepte o dezbatere deschisă cu privire la provocările cu care se confruntă UE, având în vedere multiplele crize actuale, precum și cu privire la obiectivele-cheie ale UE și la bunurile europene comune pe care urmărește să le furnizeze cetățenilor săi.
Atunci când se ia în considerare reforma în materie de reglementare, astfel cum se recomandă în ambele rapoarte, este important să se aibă în vedere că UE este cea mai avansată „economie socială de piață” din lume. Standardele sale economice, sociale și de mediu ridicate sunt condiții esențiale pentru succesul acestui model, și nu obstacole în calea sa. Prin urmare, compararea reglementărilor UE cu cele din SUA sau China este fundamental eronată. Orice efort de simplificare a normelor UE trebuie să protejeze în continuare condițiile de muncă, siguranța lucrătorilor, drepturile consumatorilor, coeziunea socială și economică și creșterea durabilă.
Europa a ajuns să înțeleagă, deși cu întârziere, că nu mai este suficient să fie doar o piață extinsă. Pentru a avansa, trebuie să depună eforturi pentru o mai mare unitate, ceea ce implică o integrare politică mai profundă și politici cu adevărat unitare privind economia, industria, comerțul, afacerile externe și apărarea. Lunile următoare vor fi decisive pentru conturarea viitorului Europei.
Este la modă, în zilele noastre, să afirmi că Europa nu este competitivă și să ceri o campanie masivă de dereglementare la nivelul Uniunii. Însă măsura în care situația economică este problematică depinde nu numai de circumstanțe, ci și de modul în care este definită valoarea nominală și de referință a competitivității utilizată pentru evaluare.
Este la modă, în zilele noastre, să afirmi că Europa nu este competitivă și să ceri o campanie masivă de dereglementare la nivelul Uniunii. Însă măsura în care situația economică este problematică depinde nu numai de circumstanțe, ci și de modul în care este definită valoarea nominală și de referință a competitivității utilizată pentru evaluare.
În plus, competitivitatea este asimilată în mod eronat cu dereglementarea, ca și cum o campanie masivă de simplificare ar fi soluția. Dacă dorim să controlăm discursul, adică să nu pierdem controlul asupra mesajului și să îl lăsăm în seama taberei eurosceptice, trebuie mai întâi să ne asigurăm că parametrii folosiți sunt cei corecți.
Competitivitatea ca obiectiv de politică revine în prim-plan, deși nu a dispărut niciodată. În acest sens, este important să ne amintim câteva lucruri. Prin Strategia de la Lisabona, adoptată oficial de Consiliul European de la Lisabona din martie 2000, UE dorea să devină „cea mai competitivă și mai dinamică economie bazată pe cunoaștere din lume, capabilă de creștere economică durabilă, cu locuri de muncă mai multe și mai bune și cu o mai puternică coeziune socială”. Încă din anii Delors, competitivitatea a fost o preocupare pentru Comisia Europeană – vă invit să citiți faimosul articol din 1994 al lui Paul Krugman, care o numea „o obsesie periculoasă”. La momentul respectiv, dl Delors își exprima îngrijorarea cu privire la creșterea șomajului în Europa, în contextul concurenței SUA și Japoniei, și propunea, ca soluție, un program de investiții în infrastructură și tehnologii de vârf. Nimic nou sub soare.
Simplificarea legislativă se află de multă vreme pe ordinea de zi. Proiectul SLIM – Simplificarea legislației pieței interne a fost lansat în 1996, pe vremea când UE avea 15 state membre. Comisarul european Charles McCreevy (2004-2009) se pronunța în favoarea „pauzelor” de reglementare în 2005 și 2006, înainte de izbucnirea crizei financiare. Vicepreședintele Frans Timmermans a fost însărcinat, în cadrul Comisiei Juncker, cu un program pentru o mai bună legiferare. Deși toate aceste planuri au fost lăudabile, ar fi mai bine să se abordeze mai curând cauzele profunde ale complexității reglementării – de exemplu, procesul decizional și aplicarea deficitară – decât să se trateze doar simptomele. Fiind implicate 27 de state membre, acest lucru este mai ușor de spus decât de făcut.
Competitivitatea, cel puțin astfel cum este definită în raportul Draghi, se referă mai mult la productivitate și la creșterea PIB-ului, care pot oferi rezultate foarte diferite în funcție de indicatorul ales. Există însă și alte modalități de a măsura competitivitatea. S-ar putea, de exemplu, compara competitivitatea internă cu cea externă. Pe plan intern, UE pare slabă, cu o productivitate în scădere în comparație cu SUA. Pe plan extern, însă, UE are un excedent comercial și de cont curent, în timp ce SUA se confruntă cu un enorm deficit comercial și de cont curent – lucru care nu pare, însă, să pună probleme (decât președintelui Trump).
De asemenea, UE are o poziție bugetară mult mai bună decât SUA sau chiar decât Japonia; în ce privește China, însă, nu dispunem de date concludente pentru o comparație exactă. Deficitul bugetar al UE era de aproximativ 3,5 % din PIB în 2024, în timp ce, în SUA, acesta era aproape dublu (6,4 %). SUA pot finanța acest deficit pe piețele internaționale datorită poziției dolarului la nivel mondial, deși divergențele dintre ratele dobânzilor pe termen mediu dintre UE și SUA semnalează preocupări ale pieței cu privire la economia SUA. În prezent, rata dobânzii la împrumuturile de pe piață pe șase luni se ridică la 4,8 % pentru dolarul american, în timp ce, în zona euro, aceasta este de 2,5 % (Euribor).
În plus, prețurile energiei în UE au fost mult mai mari decât în SUA de la jumătatea anului 2021, când Putin a început să manipuleze prețurile, ceea ce reprezintă o problemă de competitivitate pentru industria prelucrătoare, în special pentru Germania. În prezent, costul energiei în UE este cu cel puțin 50 % mai mare decât în SUA.
Politica energetică este un alt bun exemplu pentru dezbaterea privind reglementarea: să fie suprareglementarea adevărata problemă? Dimpotrivă, de vreme ce UE dispune de o piață unică a energiei pentru distribuție, dar nu și pentru producție, care rămâne sub controlul statelor membre. Această situație creează probleme în țările cu producție excedentară, deoarece prețurile cresc din cauza penuriei de energie din alte țări, așa cum este cazul între Suedia și Germania.
În plus, în sectorul digital, s-ar putea pune întrebarea dacă lipsa reglementării este o soluție mai bună. Dorim libertate de exprimare în stil american fără moderarea conținutului? Dorim un oligopol așa cum avem astăzi?
Această scurtă reflecție subliniază că orice dezbatere privind competitivitatea și dereglementarea trebuie abordată cu cea mai mare grijă pentru a evita ca aceasta să degenereze într-o discuție fără nuanțe, care ar putea avea un impact negativ asupra elaborării unor politici economice sănătoase.
Autor: Giuseppe Guerini Grupul „Organizații ale societății civile” al CESE
Anul trecut, Comisia Europeană și Consiliul European i-au însărcinat pe Mario Draghi și Enrico Letta să elaboreze rapoarte privind competitivitatea UE și, respectiv, îmbunătățirea pieței unice. Aceste rapoarte stabilesc o agendă politică ambițioasă pentru Uniunea Europeană, care servește ca foaie de parcurs și ca punct de referință pentru evaluarea angajamentului instituțiilor și al factorilor de decizie politică de a modela viitorul UE și capacitatea lor în acest sens.
Autor: Giuseppe Guerini Grupul „Organizații ale societății civile” al CESE
Anul trecut, Comisia Europeană și Consiliul European i-au însărcinat pe Mario Draghi și Enrico Letta să elaboreze rapoarte privind competitivitatea UE și, respectiv, îmbunătățirea pieței unice. Aceste rapoarte stabilesc o agendă politică ambițioasă pentru Uniunea Europeană, care servește ca foaie de parcurs și ca punct de referință pentru evaluarea angajamentului instituțiilor și al factorilor de decizie politică de a modela viitorul UE și capacitatea lor în acest sens.
Aceste rapoarte pot fi utilizate pentru a evalua cât de eficace răspund instituțiile și liderii la provocările complexe actuale.
Avizul CESE privind rapoartele oferă un instrument valoros pentru a evalua primele etape ale acestui nou ciclu politic. Prima din aceste măsuri se reflectă în Busola pentru competitivitate, lansată de Comisia Europeană la 29 ianuarie. Ea include mai multe propuneri cu prioritate ridicată care sunt evidențiate și în avizul nostru: eliminarea decalajului de competitivitate, finalizarea pieței unice, simplificarea reglementărilor fără dereglementare și recunoașterea realității că competitivitatea depinde de oameni și de competențe.
Cu toate acestea, dincolo de decalajul de competitivitate, există și o lipsă de acțiuni concrete. Până în prezent, Comisia a prezentat documente strategice, comunicări și angajamente, dar măsurile concrete lipsesc încă. Așa cum se menționează în avizul nostru, această întârziere subliniază necesitatea ca instituțiile UE și statele membre să inițieze inclusiv o dezbatere privind normele fundamentale ale UE și relevanța tratatelor actuale în abordarea provocărilor prezente, care necesită acțiuni rapide.
O acțiune rapidă nu înseamnă compromiterea calității. Comisia Europeană a demonstrat acest lucru în 2020, când a pus rapid în aplicare inițiativa Next Generation EU. În prezent, ar trebui să dea dovadă de aceeași agilitate.
Atingerea acestor obiective necesită o abordare multidimensională. Finalizarea rapidă a pieței unice este esențială, dar trebuie să fie însoțită de un angajament ferm față de durabilitatea mediului, prosperitate economică și coeziune socială și teritorială, deoarece sunt factori-cheie ai competitivității.
Această viziune necesită și o politică industrială coerentă, care să depășească abordările naționale fragmentate, sprijinită de stimulente fiscale și vamale strategice. În același timp, reducerea sarcinilor birocratice și a costurilor de asigurare a conformității prin reglementări mai inteligente și procese administrative raționalizate este esențială pentru a promova un mediu de afaceri mai dinamic.
În sectorul energetic, este vital să se reducă disparitățile de preț dintre statele membre și alte economii mondiale. Acest lucru va necesita investiții sporite în energia din surse regenerabile, asigurând o piață a energiei mai competitivă și mai durabilă.
Pentru a sprijini aceste ambiții, UE trebuie inclusiv să dezvolte o politică comună privind bunurile publice europene, definindu-și clar prioritățile strategice și consolidându-și rolul pe scena mondială.
CESE va continua să monitorizeze punerea în aplicare a acestor politici, garantând că vocea societății civile europene este auzită și luată în considerare.
Autor: Matteo Carlo Borsani Grupul „Angajatori” al CESE
Prima și cea mai însemnată recomandare pe care o face CESE în avizul său este de a lua urgent măsuri pentru a pune în aplicare recomandările din rapoartele Letta și Draghi. În opinia mea, ar trebui intervenit într-un mod cuprinzător: nu putem alege doar ce ne convine din cele două rapoarte, care trebuie puse în aplicare în întregime, fără a limita propunerile și atenția pentru a evita aspectele care ne produc disconfort și chestiunile spinoase și care generează controverse, cum ar fi cele legate de investiții.
Autor: Matteo Carlo Borsani Grupul „Angajatori” al CESE
Prima și cea mai însemnată recomandare pe care o face CESE în avizul său este de a lua urgent măsuri pentru a pune în aplicare recomandările din rapoartele Letta și Draghi. În opinia mea, ar trebui intervenit într-un mod cuprinzător: nu putem alege doar ce ne convine din cele două rapoarte, care trebuie puse în aplicare în întregime, fără a limita propunerile și atenția pentru a evita aspectele care ne produc disconfort și chestiunile spinoase și care generează controverse, cum ar fi cele legate de investiții.
Pornind de la Raportul Draghi și dată fiind importanța evidentă a accentului pe care îl pune pe competitivitatea UE în ansamblu, consider că sunt cruciale recomandările sale privind politica industrială a UE, mai ales cele care insistă asupra necesității de a adopta o politică industrială în măsură să depășească actuala abordare fragmentată. Astăzi avem 27 de politici industriale naționale nu întotdeauna coordonate. În acest sens, numai printr-un efort european structurat poate fi asigurat un echilibru corect între măsurile fiscale, de reglementare, comerciale/vamale și de stimulare financiară care caracterizează cele mai recente politici industriale ale SUA și ale Chinei, cu beneficii uriașe pentru piața unică.
Acest lucru ar trebui să fie însoțit însă de reducerea drastică a sarcinilor birocratice pentru întreprinderi, motiv pentru care apreciez îndeosebi apelul Letta pentru „o piață unică cu care să avansăm rapid și să ajungem departe”. Printre principalele sale recomandări, Letta pledează pentru raționalizarea sarcinii birocratice (simplificând procedurile administrative) și acțiuni suplimentare de „reducere a birocrației”, mai ales pentru întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri). În acest context, CESE salută în avizul său propunerea Comisiei de a reduce sarcina de raportare cu 25 % pentru toate întreprinderile și de a stabili un obiectiv de cel puțin 50 % pentru IMM-uri. În plus, dezvoltând și aprofundând recomandarea Letta de a lua în considerare un mecanism care să-i sprijine pe colegiuitori în evaluarea dinamică a impactului (EID), CESE sprijină ferm ideea unei verificări a competitivității care să fie efectuată în cursul procesului legislativ.
