Inițiativa cetățenească europeană „My Voice, My Choice” pledează pentru avorturi sigure și accesibile pentru toate femeile din întreaga UE. Lansată în aprilie 2024 și coordonată de Institutul sloven „8 Martie”, inițiativa a reușit să obțină peste un milion de semnături cu mult înainte de termenul-limită. CESE Info a discutat cu organizatorii despre urgența campaniei lor în climatul politic actual, în care femeile pierd din ce în ce mai mult controlul asupra drepturilor lor reproductive.
Inițiativa cetățenească europeană „My Voice, My Choice” pledează pentru avorturi sigure și accesibile pentru toate femeile din întreaga UE. Lansată în aprilie 2024 și coordonată de Institutul sloven „8 Martie”, inițiativa a reușit să obțină peste un milion de semnături cu mult înainte de termenul-limită. CESE Info a discutat cu organizatorii despre urgența campaniei lor în climatul politic actual, în care femeile pierd din ce în ce mai mult controlul asupra drepturilor lor reproductive.
Ce v-a determinat să lansați inițiativa My Voice, My Choice și care este obiectivul dumneavoastră final?
Am început să ne gândim la o campanie care să protejeze drepturile în materie de avort în Europa în urmă cu aproape trei ani, când decizia în cauza Roe vs Wade a fost anulată, în SUA. Astfel, peste noapte, femeile din SUA și-au pierdut dreptul constituțional la avort; am simțit imediat că trebuie să protejăm acest drept în Europa. Femeile din Polonia mor în spitale din cauza interzicerii aproape totale a avorturilor. Ele au organizat cele mai mari proteste pentru drepturile în materie de avort din ultimii ani. Și femeile din Malta pot în continuare să ajungă la închisoare dacă avortează. În acest an, Giorgia Meloni a acordat grupurilor antiavort permisiunea de a protesta în interiorul clinicilor de avort și de a hărțui femeile care încearcă să facă avort. Peste 20 de milioane de femei din Europa nu au acces la avort.
Acesta este motivul pentru care am început campania My Voice, My Choice. Am colaborat la propunerea noastră cu o echipă de avocați internaționali și am format o rețea puternică cu organizații din întreaga Europă.
Obiectivul nostru este de a proteja drepturile în materie de avort la nivelul UE și de a îmbunătăți accesul la avort pentru femeile care, în prezent, trebuie să călătorească în alte țări din cauza interdicțiilor de avort (cum ar fi femeile din Malta și Polonia) sau din cauza unei rate ridicate a obiecțiilor pe motive de conștiință (după cum s-a văzut în Italia și Croația) sau pur și simplu nu își permit în prezent să facă avort (în țări precum Germania sau Austria).
Climatul politic actual explică perfect motivul urgenței campaniei noastre. Trebuie să ne unim și să demonstrăm că majoritatea oamenilor susțin dreptul la avort și se opun restricțiilor privind libertatea reproductivă. Majoritatea europenilor sprijină dreptul la avort – trebuie să fim uniți pentru a proteja acest drept.
Ce măsuri concrete solicitați Comisiei Europene? Cum pot fi ele realizate, având în vedere că sănătatea este o competență a statelor membre?
Propunem Comisiei Europene să instituie un mecanism financiar care să funcționeze ca un mecanism de participare pentru statele membre, care să acopere costul procedurilor de avort și care să funcționeze în mod similar cu programele de prevenire și tratare a cancerului.
Ideea este ca orice persoană care trebuie să călătorească în altă țară pentru un avort – din cauza restricțiilor severe din propria țară sau a obiecțiilor pe motive de conștiință – să nu plătească din propriul buzunar pentru procedura de avort. În prezent, mii de femei călătoresc în alte țări în care plătesc uneori mii de euro pentru procedură. Nu toată lumea își poate permite acest lucru.
Chiar dacă avortul nu intră în sfera de competență a Comisiei Europene, programele financiare legate de asistența medicală se înscriu în această competență, motiv pentru care am putut să înregistrăm această ICE.
De ce ați ales să urmăriți acest lucru prin intermediul unei ICE? Cât de încrezători sunteți că Comisia va răspunde favorabil?
Organizația noastră slovenă, Institutul „8 Martie”, care coordonează campania „My Voice, My Choice”, are o vastă experiență în ceea ce privește inițiativele civile naționale, colectarea semnăturilor și referendumurile. Prin intermediul mecanismului de inițiativă civilă națională, am schimbat deja cu succes 15 legi în Slovenia și am câștigat două referendumuri naționale. Acesta este motivul pentru care am dorit să găsim un instrument similar pentru democrația directă la nivelul UE. Astfel ne-am familiarizat cu ICE. Am dorit să realizăm o schimbare directă care să aibă un impact de durată asupra drepturilor reproductive pentru toți cetățenii Europei și de aceea am decis să începem să colectăm semnături.
Pe parcursul campaniei, am obținut sprijin politic din partea tuturor grupurilor politice de centru-stânga din Parlamentul European, am primit sprijin din partea unor politicieni remarcabili de la nivel național din multe state membre ale UE și avem legături bune și relații stabile cu comisarii europeni. Sperăm că ei vor asculta vocea a peste 1,2 milioane de cetățeni care susțin inițiativa noastră.
Cum ați reușit să mobilizați cetățeni din diferite țări ale UE pentru a vă sprijini inițiativa și a vă ajuta la colectarea semnăturilor? Ce canale utilizați pentru a vă transmite mesajul?
Pe parcursul campaniei, am construit o rețea puternică de peste 300 de organizații și am creat o comunitate frumoasă de peste 2 000 de voluntari din întreaga Europă. Am dorit să fim prezenți pe străzile orașelor și satelor europene, voluntarii noștri fiind pregătiți să strângă semnături. Am reușit să creăm o prezență online puternică pe Instagram, dar utilizăm și diferite canale, cum ar fi Facebook, TikTok, YouTube, Bluesky, X și alte platforme de comunicare socială.
Ați depășit pragul de un milion necesar pentru o ICE reușită cu o lună înainte de termenul de strângere de semnături. Ce fel de feedback și sprijin, inclusiv sprijin financiar, ați primit până în prezent?
Am reușit să obținem un milion de semnături în decembrie, după nouă luni de strâns semnături, și am închis campania de colectare a semnăturilor cu 1,2 milioane de semnături înainte de termenul-limită.
Am reușit să colectăm semnăturile cu ajutorul rețelei și al comunității noastre, dar am solicitat, de asemenea, diferite oportunități de finanțare pe parcursul campaniei noastre pentru a o susține. „My Voice, My Choice” a câștigat și premiul Societății slovene de sociologie și a fost propus pentru Premiul „SozialMarie”. De asemenea, am obținut sprijinul tuturor grupurilor politice de centru-stânga din Parlamentul European și sprijinul individual din partea mai multor deputați în Parlamentul European, a vicepreședintelui Parlamentului European, Nicolae Ștefănuță, a senatoarei franceze Melanie Vogel, a președintei slovene, Nataša Pirc Musar și a prim-ministrului Robert Golob. Mulți activiști și persoane din diferite țări ale UE sprijină, de asemenea, campania, cum ar fi Luisa Neubauer din Germania și Alice Coffin din Franța.
My Voice, My Choice este o inițiativă care evoluează către una dintre cele mai mari mișcări feministe din Europa. Ea include peste 300 de organizații, nenumărați susținători și voluntari dedicați din întreaga UE care colaborează pentru a asigura avortul în condiții de siguranță și accesibil în Uniunea Europeană.
Display date
1 year 3 months ago
Calea către următorul cadru financiar multianual post-2027
La începutul lunii martie a acestui an am părăsit Kievul cu inima foarte grea. Mă îndreptam spre Franța, unde urma să asist la un simpozion de două zile dedicat Ucrainei. Nu am putut participa, așadar, la o importantă ceremonie care avea loc la Kiev. Prietena noastră, poeta Svitlana Povaliaeva, se afla în Maidan, piața centrală a capitalei, unde organiza o ceremonie de ultim omagiu adus fiului său cel mare, Vasil, care, la vârsta de 28 ani, a căzut pe câmpul de luptă. Fratele mai mic al acestuia, Roman, a fost ucis în bătălia din vara anului 2022, pe când era eliberată regiunea Harkov. Avea 24 de ani.
La începutul lunii martie a acestui an am părăsit Kievul cu inima foarte grea. Mă îndreptam spre Franța, unde urma să asist la un simpozion de două zile dedicat Ucrainei. Nu am putut participa, așadar, la o importantă ceremonie care avea loc la Kiev. Prietena noastră, poeta Svitlana Povaliaeva, se afla în Maidan, piața centrală a capitalei, unde organiza o ceremonie de ultim omagiu adus fiului său cel mare, Vasil, care, la vârsta de 28 ani, a căzut pe câmpul de luptă. Fratele mai mic al acestuia, Roman, a fost ucis în bătălia din vara anului 2022, pe când era eliberată regiunea Harkov. Avea 24 de ani.
Am urcat în tren cu un nod în stomac. Îmi lăsasem acasă cei trei copii. Nu era prima oară de la începutul războiului când plecam pentru câteva zile în străinătate. De această dată eram însă copleșită de spaimă.
Știam că nu o să primesc nicio alertă pe telefon în cazul unei amenințări cu rachete balistice rusești. Aveam să fiu, timp de câteva zile, la 2 000 de kilometri de casă, fără să știu dacă fiicele mele sunt în siguranță. Era insuportabil.
Dacă sistemul de avertizare risca să nu funcționeze era pentru că Statele Unite întrerupseseră furnizarea de informații Ucrainei, inclusiv pentru detectarea timpurie a rachetelor balistice lansate de pe teritoriul rus. SUA suspendase și ajutorul militar, mergând până la blocarea echipamentelor deja trimise în Polonia.
Câteva zile mai târziu, m-am întors în Ucraina. Cât lipsisem, avuseseră loc negocieri între delegația ucraineană, cea americană și cea saudită. Ucraina era pregătită pentru o încetare totală și imediată a focului – dacă și Rusia era la fel de pregătită. Donald Trump era mulțumit. Transmiterea de informații americane a fost reluată, la fel ca și ajutorul militar convenit în timpul administrației Biden.
A dispărut însă încrederea. Odată trădat, este greu să te prefaci că totul este în ordine.
Oare și Europa are aceeași senzație de trădare? S-a sfârșit era cadrului de securitate oferit de NATO sub conducerea americană. Susținătorii mișcării MAGA ne întorc spatele. Ei încearcă să reducă la minimum prezența militară și umanitară în Europa, ajutând, în schimb, la ieșirea Rusiei, țară agresoare, din izolarea sa diplomatică și economică.
Trump vrea să obțină o încetare a focului în Ucraina cât mai repede și indiferent în ce condiții, pentru că nu dă importanță situației dificile a Ucrainei. El nu vrea decât să reducă la minimum costurile pentru bugetul SUA. SUA nu mai participă la reuniuni precum cele care au avut loc la baza militară Ramstein, iar pentru anul curent nu mai este planificată nicio altă asistență militară din partea SUA.
Obținerea păcii cu prețul înfrângerii Ucrainei nu afectează în niciun fel administrația SUA. Trimișii Steve Witkoff și Keith Kellogg au prezentat planuri de divizare a Ucrainei în două sau trei zone – o imagine în oglindă a situației Germaniei naziste de după război. Ca și cum Ucraina ar fi agresorul și ar fi pierdut războiul.
Europa este însă și ea amenințată. Dacă Trump intenționează să reducă trupele americane din Europa și cere din partea fiecărei țări membre a NATO o contribuție de 5 % din PIB la bugetul de apărare este pentru că el consideră că apărarea Europei este o problemă europeană.
Rusia stă și observă. Pentru Rusia, NATO fără conducere americană nu este nici forță de apărare, nici factor de descurajare. Cât ar dura crearea unei „Europe a apărării” capabile să își asigure singură propria securitate? Dacă această întrebare vi se pare prea abstractă, încercați să răspundeți la următoarea: cine dintre europeni va merge să apere țările baltice dacă Rusia lansează un atac după exercițiile militare pe care le-a efectuat în Belarus în septembrie 2025?
După ce a fost trădată de America, Europa are o alegere clară de făcut: să apere astăzi Ucraina ca și cum s-ar apăra pe sine sau să înfrunte mâine, pe propriul teritoriu, armata rusă. Lupta nu va fi ușoară, dar nimic nu este pierdut dinainte.
La sfârșitul lunii martie mi-a atras atenția un sondaj de opinie publică din Ucraina. Peste 80 % dintre ucraineni sunt pregătiți să continue lupta împotriva Rusiei, chiar și fără sprijin din partea SUA.
Rămâne de văzut câți europeni vor fi alături de noi.
După trădarea comisă de Statele Unite, este limpede că Europa are astăzi de ales între două opțiuni: fie să apere Ucraina, apărându-se astfel pe sine, fie să dea piept mâine cu armata rusă pe teritoriul său. Această luptă nu va fi ușoară, dar nicio luptă nu este pierdută înainte de a începe. Rămâne de văzut câți europeni vor fi alături de noi, scrie invitata noastră surpriză, jurnalista ucraineană Tetiana Ogarkova.
După trădarea comisă de Statele Unite, este limpede că Europa are astăzi de ales între două opțiuni: fie să apere Ucraina, apărându-se astfel pe sine, fie să dea piept mâine cu armata rusă pe teritoriul său. Această luptă nu va fi ușoară, dar nicio luptă nu este pierdută înainte de a începe. Rămâne de văzut câți europeni vor fi alături de noi, scrie invitata noastră surpriză, jurnalista ucraineană Tetiana Ogarkova.
Tetiana Ogarkova este jurnalistă și eseistă ucraineană, specialistă în literatură și locuiește în Kiev.Este coordonatoarea departamentului internațional din cadrul Ukrainian Crisis Media Center și coprezentatoare a podcastului „Explaining Ukraine”. Ea este, de asemenea, lector universitar la Universitatea Mohila din Kiev și doctor în litere la Universitatea Paris-XII Val-de-Marne.
Display date
1 year 3 months ago
Investiții și reforme pentru competitivitate și o uniune a piețelor de capital
Rezistența arhitecturii economice a Europei a fost pusă la încercare de crizele recente, iar greul cel mai mare a fost dus de oamenii obișnuiți. Avizul nostru intitulat Depășirea crizelor conține planul unei economii care protejează cetățenii și întreprinderile, în loc să îi expună turbulențelor economice.
Rezistența arhitecturii economice a Europei a fost pusă la încercare de crizele recente, iar greul cel mai mare a fost dus de oamenii obișnuiți. Avizul nostru intitulat Depășirea crizelor conține planul unei economii care protejează cetățenii și întreprinderile, în loc să îi expună turbulențelor economice.
Se disting trei imperative economice.
În primul rând, modul de efectuare a previziunilor economice trebuie să evolueze, trecând de la analiza retrospectivă la intervenția predictivă. Când dă năvală, inflația se simte mai întâi pe masa din bucătărie, nu pe tablourile de bord economice. Avem nevoie de sisteme avansate de detectare timpurie, cu ajutorul cărora blocajele din lanțurile de aprovizionare și anomaliile de repercutare a prețurilor să fie identificate înainte ca ele să se traducă în incapacitatea de a plăti factura la încălzire și a de cumpăra de mâncare. Gospodăriile cele mai vulnerabile la șocurile economice sunt tocmai gospodăriile cu cea mai redusă capacitate de a le absorbi – o realitate care necesită o cartografiere detaliată a vulnerabilităților pentru a se asigura o protecție specifică.
În al doilea rând, capacitatea bugetară trebuie să treacă de la un răspuns de urgență la o stabilizare integrată. NextGenerationEU a fost un instrument impresionant, dar improvizat. Dacă ar exista mecanisme permanente de stabilizare bugetară, care să fie supravegheate de societatea civilă, răspunsurile la criză ar proteja persoanele cel mai expuse riscurilor. Atunci când guvernanța economică ignoră efectele distributive, presiunea socială rezultată subminează însăși reziliența pe care încercăm să o creăm. Condiționalitățile sociale din finanțarea din partea UE nu ar trebui privite drept obstacole birocratice – ele ar putea garanta că creșterea economică înseamnă îmbunătățirea nivelului de trai pentru toți.
În al treilea rând, integrarea pieței trebuie să se accelereze acolo unde contează cel mai mult pentru consumatori. Costurile energiei care le depășesc în mod semnificativ pe cele ale concurenților nu sunt doar indicatori macroeconomici, ci și facturi lunare care apasă asupra bugetelor gospodăriilor din toată Europa. Realizarea de investiții strategice în infrastructura transfrontalieră și integrarea pieței energiei nu sunt doar obiective economice abstracte, ci și un ajutor concret pentru familiile și întreprinderile care se confruntă cu probleme din cauza costului vieții.
O politică economică elaborată fără aportul societății civile este precum navigarea fără cunoștințe de la fața locului – posibilă în teorie, dar necugetată în practică. Politicile concepute cu participarea deplină a celor care le vor simți consecințele produc invariabil rezultate mai bune. Consultarea nu trebuie să fie o formalitate, ci un prilej de valorificare a inteligenței colective a societății civile organizate de-a lungul întregului ciclu de elaborare a politicilor.
Economia socială de piață competitivă a Europei trebuie modernizată, nu abandonată. Ideea că trebuie ales între competitivitate și protecția cetățenilor este promovată de persoanele cu o imaginație economică limitată. Pentru depășirea dificultăților care ne așteaptă, avem nevoie de creativitate instituțională, pentru ca reziliența economică și bunăstarea oamenilor să se afle în inima guvernanței economice a Europei.
