CESE sprijină propunerea Comisiei Europene de recomandare a Consiliului privind un venit minim adecvat, considerându-l o parte necesară a eforturilor de combatere a sărăciei și de realizare a obiectivului UE de reducere a numărului de persoane expuse riscului cu cel puțin 15 de milioane până la sfârșitul deceniului.

În avizul adoptat în sesiunea plenară din martie, CESE salută în mod deosebit punerea în aplicare a unor criterii realiste și nu prea restrictive pentru punerea la dispoziția tuturor cetățenilor a unui venit minim, la un nivel care să le garanteze o viață demnă, fără a lăsa pe nimeni în urmă.

Asigurarea faptului că sistemele de venit minim furnizează resurse suficiente presupune, de asemenea, menținerea acestora în concordanță cu inflația, care se va păstra la un nivel de 6,5 % în 2023 (în contextul creșterii costurilor vieții generate de recentele creșteri ale prețurilor la alimente și energie). În acest scop, CESE propune statelor membre să evalueze anual nivelurile venitului minim, în funcție de nivelul inflației.

Acest lucru ar trebui monitorizat de organizațiile societății civile, de partenerii sociali și de organizațiile de protecție socială.

„Sistemele eficiente de venit minim pot contribui la garantarea respectării drepturilor omului, la asigurarea faptului că oamenii trăiesc în demnitate, îi pot ajuta să rămână activi și incluși în societate și pot contribui la integrarea lor în locuri de muncă de bună calitate”, a declarat raportorul avizului, Jason Deguara, adăugând că persoanele care desfășoară o activitate independentă ar trebui, de asemenea, să aibă pe deplin dreptul la venitul minim și la alte prestații.

Raportorul Paul Soete a declarat: „Obiectivul UE este de a reduce numărul persoanelor expuse riscului de sărăcie cu cel puțin 15 milioane până în 2030. La prima vedere, acest obiectiv nu pare foarte ambițios, dar orientările furnizate statelor membre și baza pentru o metodologie solidă îl fac cu siguranță un important pas înainte.”

Nivelurile și componența venitului minim diferă în general în mod considerabil între diferitele state sociale, situație valabilă și în UE. Situația pe piața forței de muncă a beneficiarilor venitului minim variază semnificativ de la un stat membru la altul.

Niciuna dintre țările UE nu asigură în prezent un sprijin adecvat pentru venit pentru familiile fără locuri de muncă, pentru a evita riscurile de sărăcie. Din cauza condițiilor de eligibilitate, cum ar fi vârsta minimă, statutul de rezident, lipsa unui adăpost sau problemele legate de componența familiei, aproximativ 20 % dintre persoanele fără loc de muncă nu sunt eligibile pentru a primi sprijin.
Există, de asemenea, o problemă legată de neutilizarea venitului minim, estimat între 30 % și 50 %, în mare măsură din cauza sarcinilor administrative. (ll)