CESE Info: Povestește-ne despre incidentul care a dus la arestarea și încarcerarea ta
Boško Savković: La 4 iunie 2023, a fost organizată o demonstrație uriașă la Belgrad, în urma a două masacre care a dus la uciderea a 18 persoane, jumătate dintre acestea fiind copii. Oamenii cred că era vorba despre o demonstrație politică. Dimpotrivă, era o demonstrație pașnică și una dintre cele mai mari. Oamenii au solicitat înlocuirea ministrului responsabil cu poliția și a membrilor Autorității de reglementare a mass-mediei electronice.
Purtam o pancartă, pe o parte a căreia stătea scris „PINK STINK” (PINK fiind cel mai mare grup de presă proguvernamental din Serbia), iar pe partea cealaltă „Vulturii și hienele mărșăluiesc laolaltă pentru o Serbie sigură”, o trimitere la expresia „vulturi și hiene pentru siguranță”, folosită de unii membri ai guvernului în Parlament. Cineva a venit și a legat de pancartă o marionetă care părea să-l înfățișeze pe dl Vučić, ca și cum ar fi fost spânzurat. Marioneta a fost îndepărtată repede, dar fotografiile fuseseră deja distribuite pe rețelele de socializare și au devenit virale.
Deși nu figuram în imagini, am fost acuzat de această faptă și acuzat de încercarea de a submina ordinea constituțională din Serbia, care se pedepsește cu aproximativ 30 de ani de închisoare. Patru polițiști și-au făcut apariția și m-au arestat. „De ce patru?”, am întrebat. „Doi pentru tine și doi pentru marionetă”, au spus. Dar nu au găsit nici pancarta, lăsată în mașina prietenului meu, nici marioneta.
Detenția dumneavoastră a mobilizat un număr mare de persoane în Serbia și la Bruxelles. Întrucât sunteți copreședinte al comitetului consultativ mixt UE-Serbia al CESE, Comitetul a trimis un tweet, care a ajuns la 27 000 de vizualizări, prin care solicita eliberarea dumneavoastră imediată. Ce vă spune acest lucru?
Aflându-mă în închisoare, nu știam nimic din ce se întâmplă. Singurul lucru pe care îl știu este că soția mea l-a sunat pe vicepreședintele CESE, dl Plosceanu, iar Comitetul a răspuns imediat, la fel ca și mass-media, societatea civilă și ONG-urile din țara mea. Sunt o persoană cunoscută în Serbia, iar oamenii au reacționat, organizând demonstrații în fața Palatului de Justiție. Dar, la momentul respectiv, nu știam nimic din toate astea. Când am fost condamnat la 30 de zile de închisoare, am început să mă gândesc la toate lucrurile care mi s-ar putea întâmpla și la anii pe care îi voi petrece încarcerat. Nu poți gândi clar în astfel de clipe, chiar dacă am încercat să-mi folosesc experiența de avocat pentru a gândi rațional.
Cred că oamenii au înțeles că nu sunt vinovat, mulțumită presiunilor instituțiilor UE, ale ONG-urilor și ale oamenilor, care au discutat cu autoritățile sârbe, rezultatul fiind un acord de recunoaștere a vinovăției care urma să fie semnat cu parchetul în schimbul unei sentințe de condamnare cu amânarea aplicării pedepsei de șase luni, dacă îmi recunoșteam în întregime vinovăția.
Nu sunt Che Guevara, sunt doar unul dintre cetățenii care vor ca țara să fie sigură. Nimic altceva. Sunt scriitor, jurnalist și regizor de film. Dar ne aflăm într-o situație în care membrii guvernului se exprimă împotriva actorilor, a mass-mediei, a jurnaliștilor și a cetățenilor, iar oamenii au ieșit în stradă pentru că nu mai doresc să asculte acest discurs de incitare la ură în Parlament.
Credeți că acest incident ar putea avea un impact asupra societății sârbe?
Ar putea, dar avem nevoie de o mass-medie liberă și independentă. În Belgrad există doar câteva canale independente de mass-media. În afara capitalei, în orașele mai mici, oamenii nu sunt la curent cu ce se întâmplă. Acesta este un război informațional și împotriva știrilor false lansate de guvern, care prezintă o imagine complet distorsionată a demonstrațiilor și a cererilor oamenilor.
Credeți că acest eveniment vă va marca pe termen lung?
Vreau sa las acest incident in urma mea, pentru ca închisoarea nu este un loc pentru oameni cumsecade. Nu vreau să mă tem, pentru că un moment de teamă te poate lipsi de alte zece momente bune de viață. Dar teama este un instinct pe care îl împărtășim cu toții. Nu sunt un revoluționar, sunt doar un om care dorește să aibă dreptul de a se exprima. Cer prea mult? Acestea sunt doar câteva dintre valorile de bază ale Uniunii Europene: dreptul la justiție, libertatea de exprimare și dreptul de a gândi pentru sine.
La ce fel de sprijin vă așteptați din partea Comitetului și a UE?
Chiar și simpla urmărire a situației din Serbia și monitorizarea evoluțiilor în fiecare zi sunt suficiente. De asemenea, este important ca instituțiile UE să consulte mass-media și știrile care vin din Serbia. Orice nivel de sprijin este deosebit de util pentru noi. De exemplu, doi jurnaliști se află chiar acum în închisoare, așa încât transmiterea de mesaje politice și diplomatice către guvernul nostru ar fi de ajutor. Mă gândesc la Europa, și la o cale europeană pentru Serbia.
Ne puteți spune ceva mai mult despre situația mass-mediei din Serbia?
Avem câteva canale independente de mass-media, dar ele nu sunt suficiente și nu ajung în întreaga țară. Cred, de asemenea, că mass-media de care dispunem nu este suficientă pentru a promova UE, motiv pentru care ideea europeană nu este populară în Serbia. Arhimede, filosoful grec, a declarat odată: „Dați-mi un punct de sprijin și voi muta lumea din loc”. În schimb, eu spun „Dați-mi mass-media pe mână două luni și voi schimba țara”. Nu există nicio îndoială că o Serbie care ar dispune de o mass-medie liberă ar duce la transformări. Avem acum câteva grupuri pentru protecția jurnaliștilor, dar nu ar trebui să-i apărăm ca și cum ar fi o specie pe cale de dispariție.
Cum rămâne cu noua generație de jurnaliști?
Aceștia își îndeplinesc sarcinile cu multă pasiune și dăruire. Ei cred cu tărie că informațiile și știrile imparțiale sunt benefice pentru țară și pentru societate. Știu că ei refuză oferte de locuri de muncă din partea canalelor de televiziune care îi plătesc bine, și unde tot ce au de făcut este să asculte ce li se spune. Dar există unele lucruri pe care banii nu le pot cumpăra, cum ar fi demnitatea, pe care această tânără generație o are. Ea încearcă să-și construiască o carieră profesională astfel încât, atunci când se trezesc dimineața, să se poată uita în oglindă fără nici o rușine.
Cum vedeți viitorul Serbiei?
Viitorul Serbiei este în UE. Fiica mea are 23 de ani. Sunt sigur că, într-o zi, va trăi în Uniunea Europeană, dar nu cred că acest lucru este valabil și pentru mine. Nu știu cât timp va dura până când Serbia va respecta standardele UE sau dacă UE va stabili noi standarde pentru Serbia. Dar cred că există un singur drum pe care Serbia trebuie să o apuce.
În urmă cu 20 de ani am fost la o conferință la Salonic, unde participanții au declarat că au nevoie de Serbia în UE, deoarece ea este singurul teritoriu care poate conecta Balcanii de Vest la UE. Și este adevărat pentru că puteți călători cu vaporul, cu trenul, cu avionul, iar acum există o conexiune prin Bulgaria și România. Prin urmare, destinul Balcanilor de Vest este complet legat de cel al Serbiei. Oricum, nicio altă țară din regiune nu ar putea face parte din UE de una singură.