Avem multe motive să ne plângem de starea democrației în general și, în special, de inițiativa cetățenească europeană (ICE).

Potrivit celui mai recent Raport privind democrația la nivel mondial, prezentat de Varieties of Democracy Institute, la 7 martie, procentul persoanelor care trăiesc într-o democrație a scăzut la nivelul de acum aproape 40 de ani. Și, în timp ce anul acesta, sunt în lume mai multe persoane eligibile să voteze ca niciodată, multe țări care găzduiesc alegeri devin din ce în ce mai autocrate.

S-au exprimat critici și în cadrul Săptămânii societății civile organizate în premieră de Comitetul Economic și Social European la începutul lunii martie. Acestea s-au referit la inițiativa cetățenească europeană, primul instrument transfrontalier pentru democrație directă din lume. „Prea complicat”, „prea puțin atractiv”, „prea puțină încredere”, „ineficient” și „puțin cunoscut” au fost doar câteva dintre observațiile deloc măgulitoare ale părților interesate din societatea civilă, mass-media, mediul academic și administrația ICE.

Am considerat că aceste evaluări foarte critice sunt descurajant de corecte, dar și prea prudente și moderate în ceea ce privește caracterul lor critic. Democrația merită să predomine în lume. Pentru a realiza acest lucru, noi, în calitate de cetățeni și alegători eligibili de pe această planetă, suntem obligați să facem mai mult decât până în prezent. 

Aceasta înseamnă să facem mai mult decât să ne jucăm de-a apărarea împotriva fricii, a dictatorilor de astăzi și a anturajelor lor lașe. Trebuie să facem progrese mult mai mari. Dezvoltarea în continuare a inițiativei cetățenești europene ar reprezenta un astfel de pas înainte.

Ce cuprinde ICE? Trei lucruri. Un drept, un instrument și o pârghie unice în istorie și în lume. Este complexă și concepută pentru a fi cuprinzătoare, digitală, adecvată pentru democrația directă, transnațională, cu o infrastructură de sprijin și este utilizată judicios. 

Începând din 2012, ICE a fost creată, introdusă, pusă în practică și îmbunătățită, ceea dovedește că spațiul democratic poate fi extins și consolidat chiar și în condițiile cele mai dificile.

Anul viitor, la vârsta fragedă de 13 ani, copilul răsfățat va deveni, sperăm, un adolescent tenace care poate să arate Europei și lumii de ce este capabil. Avem nevoie de această forță proaspătă și de vigoare pentru a revitaliza în mod decisiv mentalitățile închistate ale statelor naționale și structurile birocratice ale Uniunii Europene. 

Să fim clari – nu avem nevoie să reinventăm neîncetat, neobosiți, formele democratice de conviețuire doar de dragul inovării. În schimb, trebuie să ne dedicăm dezvoltării ICE, pentru a ne asigura că copilul devine major la 16 ani sau cel puțin la 18 ani, la sfârșitul acestui deceniu.  

Ce înseamnă acest lucru? Până în 2028 sau 2030, trebuie să aibă loc două schimbări importante. În primul rând, competențele ICE de stabilire a agendei trebuie să fie egale cu cele ale Parlamentului European. Cu alte cuvinte, europenii trebuie să fie în măsură să propună acte legislative și alte măsuri guvernamentale la fel ca deputații aleși în Parlamentul European.

În al doilea rând, până la sfârșitul acestui deceniu, cetățenii UE trebuie să poată iniția nu numai acte legislative, ci și ample scrutine populare la nivel european cu privire la chestiuni de fond – adesea numite pur și simplu referendumuri. Referendumul paneuropean nu este o idee nouă, dar este o idee matură acum, datorită creării ICE și primilor ani de existență ai acesteia.

Dacă poate fi construit un astfel de viitor în jurul ICE, cetățenii vor privi retrospectiv la acest instrument ca fiind cel care a produs una dintre cele mai remarcabile realizări democratice de la introducerea votului universal și egal în secolul XX.