Editorial

Trăim momente dificile de la începutul perioadei de izolare. Traversăm vremuri nesigure, rămânem izolați, departe unii de alții. Le cerem celor dragi și colegilor noștri să aibă grijă de ei înșiși, ne dorim să rămână sănătoși. Viețile noastre sunt fragile. Pandemia poate lovi în orice moment. Este vorba de o provocare mondială, care necesită un răspuns pe măsură.

UE și Ziua Europei: după 70 de ani

Împreună cu celelalte instituții ale UE, am adresat un mesaj societății civile pentru a sublinia că suntem împreună, pentru a spune: „Împreună suntem mai puternici”, „Împreună suntem Europa”. Ziua Europei a reprezentat o ocazie pentru ca fiecare dintre noi să reflecteze asupra învățămintelor care trebuie trase din frumosul discurs ținut de Robert Schuman în Salonul Orologiului de la Quai d'Orsay, în Paris, la 9 mai 1950. Era un prim pas real spre construcția europeană, care a pus bazele creării, un an mai târziu, a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului, cu participarea a șase state membre. La originea acestei decizii stătea hotărârea de a menține pacea, convingerea de a fi împreună, pasiunea pentru o Europă unită și viziunea unui proiect comun.

Chiar și după 70 de ani de la acest act îndrăzneț și vizionar, nu încetăm să repetăm că doar împreună putem să reușim și să înfruntăm situațiile dificile. În declarația sa, Robert Schuman spunea că trebuie să se înceapă cu o solidaritate de facto. Aș dori să spun că unitatea Europei este unul din cele mai frumoase proiecte ale umanității.

Există și alte constatări lui Robert Schuman de o justețe foarte actuală: „Legea solidarității popoarelor se impune în conștiința contemporanilor. Ne simțim solidari unii cu alții în protejarea păcii, în apărarea împotriva agresiunii, în combaterea sărăciei, în respectarea tratatelor, în salvgardarea justiției și a demnității umane”.

În prezent, criza pandemiei de COVID-19 reprezintă un șoc major, aproape similar cu cel al crizei din anii '30 și conflictului care i-a urmat. Această criză ne afectează viața, comportamentul și relațiile sociale, pătrunde în sfera economică, socială, politică și culturală și invadează cotidianul fiecăruia dintre noi. Ea îi afectează pe toți, lucrători, migranți, persoane fără forme legale, familii cu venituri mici, persoane fără adăpost, vârstnici, persoane cu handicap sau cu boli cronice, pe tineri, artiști sau sportivi.

Societatea civilă în confruntarea cu COVID-19

Răspunzând hotărât, printr-o acțiune comună, CESE și-a demonstrat unitatea. În numeroasele noastre declarații, am subliniat că este important să acționăm împreună la nivel european. Izolarea nu ne putea împiedica să lucrăm activ, pentru a face să fie auzită vocea societății civile organizate. Niciun guvern nu poate să-și imagineze că este în măsură să rezolve singur o astfel de criză. Acesta este motivul pentru care am solicitat măsuri eficace la nivelul UE. Ne-am făcut auzită vocea: „A venit momentul să arătăm că fie suntem o Uniune, fie nu reprezentăm nimic”.

Impactul acestei crize este legat direct de societatea civilă. Numărul șomerilor este în creștere, prin urmare este necesară consolidarea mecanismelor de protecție socială, protejarea realizărilor esențiale. Solidaritatea la nivel european și continental trebuie să fie o acțiune reală de conștientizare și mobilizare și să nu se limiteze la vorbe și discursuri. Această solidaritate trebuie resimțită și la nivel regional și local. Legăturile de solidaritate trebuie consolidate, fiind indispensabilă dezvoltarea unei viziuni coerente pentru societate în perioada post-pandemie.

Ca reprezentanți ai societății civile, acționăm în cadrul CESE pentru a face față crizei. De la începutul perioadei de izolare, am adoptat șapte poziții comune. În cadrul primei sesiuni plenare la distanță din luna mai, am adoptat cinci avize de mare importanță, cum sunt cele referitoare la orientările privind ocuparea forței de muncă sau la provocarea demografică.

La capătul fiecărui tunel, oricât de lung sau greu de parcurs, este o lumină și, pentru a putea face deja proiecții pentru perioada ce va urma crizei COVID-19, am hotărât să înființăm un subcomitet special, alcătuit din 15 membri ai CESE și condus de Luca Jahier, președintele Comitetului. Grupurile și secțiunile vor participa la lucrările sale privind redresarea și reconstrucția ce vor urma crizei COVID-19. Va fi și o ocazie bună de a exprima o singură poziție, în numele societății civile organizate. Vom analiza situația când criza sanitară se va fi încheiat, dar vom evalua și toate consecințele acesteia asupra societății civile, a economiilor, a Europei sociale, asupra drepturilor și asupra provocărilor ivite în fața bunei funcționări a democrațiilor noastre.

Dat fiind că nu există ședințe la Bruxelles, cei 326 de membri ai CESE sunt prezenți pe teren. Lucrările nu au fost oprite. Trebuie să ne sprijinim organizațiile proprii și să lucrăm cu ele în această perioadă dificilă, fiind alături de cei pe care îi reprezentăm, dar și disponibili pentru CESE. Pentru a constata acest lucru, ajunge să consultăm rețelele sociale frecventate, site-ul nostru internet sau scrisorile de informare ale grupurilor.

În ceea ce privește rolul comunicării, depunem eforturi în această perioadă pentru a disemina informații în mod onest, fiabil, corect și constant, combătând orice formă de dezinformare. Mai presus de toate și întotdeauna, ne vom prezenta activitatea legislativă, dar și angajamentele membrilor noștri, în calitate de reprezentanți ai societății civile. Consider că tocmai în rolul de purtător de cuvânt rezidă valoarea adăugată a CESE.

Începând cu luna aprilie, i-am invitat pe membrii noștri să ne împărtășească din reflecțiile prilejuite de modul în care au trecut prin aceste vremuri nesigure. În ediția din mai a CESE info, seria continuă și prinde formă noua rubrică „Povestește-mi...”. Vă mulțumesc pentru mărturii, pentru viziunea pe care o aveți asupra vieții, pentru reflecțiile împărtășite. Vă mulțumesc tuturor pentru că acceptați să răspundeți invitației noastre de a vă împărtăși trăirile în paginile CESE info. Sunt emoționată de intensitatea mărturiilor, de sinceritatea și forța lor. Adevăratul dialog nu se oprește niciodată.

Un nou avânt

Ce învățăminte vom trage din această perioadă atât de surprinzătoare și greu de acceptat? Trebuie să reînvățăm să trăim, amintindu-ne gesturile simple, duioase și călduroase. Obiectivul este să evităm un alt tip de dușman – egoismul, neîncrederea, autoizolarea, renaționalizarea... Trebuie să fim vigilenți și lucizi pentru a combate indiferența, a strânge legăturile de solidaritate, a oferi soluții, a nu renunța, pentru a rămâne mobilizați și angajați.

Lumea virtuală și lumea reală

Aș vrea să vă împărtășesc o reflecție cu privire la utilizarea instrumentelor virtuale. Utilizăm constant noi tehnologii. Închiși într-o lume virtuală, comunicăm mult mai mult pe WhatsApp, Skype, Skype for Business, Zoom, Webex, Interactio, e-mail etc. Dar constat că această lume și-a atins limitele. Relațiile directe – a ne putea vedea, auzi, atinge – sunt esențiale, ele stau la baza vieții noastre.

Poate înțelegem acum prețul care trebuie plătit pentru că ne-am vulnerabilizat sistemele publice de sănătate. Vedem acum daunele provocate de austeritate. Observăm acum că o serie de meserii capătă o altă dimensiune și ies din umbră: agricultori, brutari, poștași, librari, gunoieri, farmaciști, băcani, toate aceste meserii ce ne sunt indispensabile în viață și multe altele care ne ajută să traversăm această perioadă dificilă.

Am auzit cadrele medicale spunând că ei nu sunt eroi, ci că își fac doar datoria. Sunt de acord cu ei. Nu sunt eroi, ci lucrători. Și aș dori să le spun că aplauzele din fiecare seară dovedesc tot sprijinul nostru pentru revendicările lor din acești ultimi ani. Ei nu au cerut salarii mai mari, ei ne-au atras atenția mai ales că sistemele noastre de asistență medicală trebuie consolidate și că nu trebuie suprimate servicii sau locuri de muncă.

În încheiere, o frază aleasă care îmi vine în minte. Este un citat din „Ciuma”, de Albert Camus. Sunt cuvintele doctorului Rieux: „Și vă voi spune simplu ceea ce învățăm în miezul urgiilor, că există în oameni mai multe lucruri de admirat decât de disprețuit”.

Isabel Caño Aguilar, vicepreședintă responsabilă cu comunicarea