Experiența mea din ultimele săptămâni - ca pentru noi toți - a fost unică și plină de învățăminte.

Pe 11 martie, m-am întors de la Bruxelles seara târziu, foarte obosită. Era limpede că urma să nu mai călătorim în următoarele zile din cauza riscurilor necunoscute cauzate de COVID-19 și m-am bucurat de ocazia neașteptată de a petrece câteva zile liniștite în biroul propriu. Dar lucrurile au luat o altă întorsătură.

Una dintre fiicele mele m-a întrebat dacă ar putea să petreacă câteva săptămâni, împreună cu soțul ei și cu cei trei copii, în casa de vacanță din Boemia de Sud (un loc izolat, la capătul unui drum de țară). Întreprinderea soțului ei intrase în izolare și el urma să lucreze de acasă în următoarele trei luni. Mă bucuram că au un loc sigur unde să stea și ne-am dus și noi acolo, eu și soțul meu. Intenția era să rămânem doar peste weekend, pentru a-i ajuta la amenajarea casei după perioada de iarnă. Până la urmă, am petrecut acolo șapte săptămâni.

Ceva mai târziu ni s-a alăturat și cealaltă fiică împreună cu băiețelul ei.

Viața nu a fost chiar ușoară cu cinci adulți, trei dintre ei lucrând de acasă și patru copii, într-o casă mică, cu o singură încăpere încălzită și trei dormitoare reci. Pe parcursul acestor zile lungi, cu un ritm de viață intens și totodată lent, am făcut următoarele constatări, care mi se par importante:

• Cel mai important articol al ținutei de muncă atunci când lucrezi de acasă sunt șosetele călduroase;
• De la o zi la alta am trecut la un mod de funcționare digital și ne-am descurcat;
• Gulașul fiert vreo cinci ore pe o sobă cu lemne are un gust fantastic;
• Este foarte dificil, dacă nu imposibil, să găsești un echilibru între muncă și viața privată și să te deconectezi în perioade atât de dificile, e o problemă la care trebuie să ne gândim;
• E foarte distractiv să bei un pahar cu prietenii pe internet;
• Sindicatele au multă treabă în acest moment și sunt mai importante ca niciodată;
• Mulți prieteni ne-au sunat doar pentru a se asigura că suntem bine;
• De ce trebuie să moară oameni pentru a recunoaște că soluțiile europene comune sunt o bună opțiune pentru viitor?
• Întâlnirile virtuale pot fi un bun plan B, dar nu pot înlocui niciodată cu totul întâlnirile față în față;
• Prinde bine să scoți din când în când de la naftalină poveștile copilăriei și cântecele de leagăn;
• În astfel de momente critice, majoritatea oamenilor din țara mea simt nevoia să-și manifeste solidaritatea, umanitatea și unitatea, și asta mă emoționează până la lacrimi.

Când m-am întors la birou, la mijlocul lunii mai, mi-a fost clar ca lumina zilei că greul abia acum începe: criza sanitară se apropie, să sperăm, de sfârșit, iar cea economică îi ia locul. În fiecare zi, tot mai multe persoane își pierd locul de muncă și tot mai multe întreprinderi își închid porțile. Pe lângă măsurile menite să relanseze economia și care să le ofere lucrătorilor siguranța zilei de mâine, nu ar trebui să ne străduim și să construim un viitor european comun, mai echitabil, în care oamenii să trăiască în siguranță, în condiții bune de sănătate și solidari și să ducă o viață decentă cu salarii decente?