Deoarece locuiesc la țară și sunt mare iubitor de grădinărit, recunosc că nu am suferit prea mult din cauza izolării, în afară faptului că nu am mai putut să-mi văd ființele dragi: familia și prietenii.

Eu personal aș desprinde trei învățăminte din această criză. În primul rând, chiar dacă UE a găsit în cele din urmă o soluție bugetară pentru a contribui la redresare, este regretabilă totuși lipsa de concertare între statele membre în ceea ce privește furnizarea de echipamente medicale în perioada de vârf a crizei sau măsurile care urmează să fie luate pe durata ieșirii din izolare. O coerență sporită ar fi permis cetățenilor să aibă o percepție mai clară a utilității UE.

A doua lecție, desprinsă din experiența personală în țara mea: în ciuda incompetenței manifeste a unora dintre responsabilii cu gestionarea crizei în ceea ce privește comunicarea și furnizarea de echipamente de protecție, eu aș reține mai curând devotamentul a numeroase persoane de-a lungul întregii crize, în domeniul sănătății, firește, dar nu numai. Într-adevăr, serviciile publice, uneori atât de criticate de unii, sunt cele care au permis întregii noastre societăți să depășească această criză; nu trebuie ignorate nici numeroasele mobilizări solidare ale cetățenilor.

În sfârșit, a treia lecție, după părerea mea, este reziliența și disciplina de care pot da dovadă cetățenii atunci când este necesar. Bineînțeles, în cazul de față, în joc era sănătatea; suntem în fața unui virus aproape necunoscut și nu dispunem de niciun remediu.

Dacă aș putea să-mi exprim o dorință, ar fi aceea ca, așa cum i-am ascultat pe experții responsabili cu gestionarea acestei crize sanitare, să urmăm și recomandările climatologilor și ale altor experți în gestionarea tranziției climatice în legătură cu redresarea. 

În sectorul agriculturii, dacă lucrările de primăvară au putut fi efectuate în condiții adecvate, izolarea și închiderea întreprinderilor și a sectorului alimentației publice au dus la o scădere a cererii, care s-a concretizat într-o presiune asupra prețurilor anumitor produse, cum ar fi laptele, porcii, anumite animale de fermă sau, în special în cazul Belgiei, cartofii, din cauza întreruperii activității fabricilor de prelucrare, mari exportatoare în vremuri normale.

Sectorul horticulturii a suferit și el enorm de pe urma izolării, precum și de pe urma lipsei de mână de lucru sezonieră pentru culegerea fructelor mici. Există totuși un aspect pozitiv, și anume că unii agricultori au ales să-și desfacă produsele direct la exploatație.

Consumatorii s-au refocalizat cu adevărat asupra producției locale, atât pentru produsele din carne sau lactate, cât și pentru fructe și legume. Sper ca această tendință să continue pe viitor!