Mi-am petrecut perioada de distanțare fizică încercând mai multe stări de spirit, dat fiind că, prima fază de îngrijorare majoră pentru efectele pandemiei în țara mea și, câteva săptămâni mai târziu, în restul Uniunii Europene, a fost urmată de una de reflecție cu privire la modul optim de a înfrunta această încercare, prin care nu m-am gândit că voi trece.

În acele zile, văzând atâtea persoane afectate de virus (multe dintre ele pierzându-și viața), mi-am pus întrebarea de ce nu avem o politică de sănătate cu adevărat comună. Incredibilele dificultăți de coordonare la nivelul UE mi-au confirmat această reflecție, ele fiind agravate de nivelul scăzut de solidaritate.

În câteva săptămâni vom afla dacă statele membre vor fi știut să renunțe la egoismele naționale, în interesul comun al găsirii de soluții importante la exigențele obiective de natură socială și economică ale cetățenilor și întreprinderilor Uniunii Europene. Trebuie să le oferim răspunsuri concrete celor care și-au pierdut locul de muncă sau riscă să și-l piardă.

Situația de mare încercare a și scos însă în evidență, între altele, rolul strategic al atâtor profesii: mă gândesc la medici, infirmieri, forțe de ordine, personalul de protecție civilă, la agricultori și la cei din lanțurile de aprovizionare cu produse agroalimentare, care ne-au asigurat un bun vital cum este hrana, lucru care nu s-a întâmplat cu măștile, dispozitivele pentru prelevarea de probe biologice sau materialele pentru cadrele medicale și personalul din teritoriu.

Vorbind mai în amănunt, anume de trăirile mele din zilele de izolare, pot spune că mi-a fost dor de familie, de locul de muncă, de relațiile interpersonale și de prieteni. Am putut, însă, să mai reflectez și la lucrurile cu adevărat importante ale vieții, pe care le-am neglijat adesea, ca acum să le apreciez. Când ne vom putea întoarce la o viață normală, primele mele gânduri vor fi pentru cei dragi, fie ei membri ai familiei sau prieteni.

Pe lângă repercusiunile importante de natură economică, pandemia va aduce atingere calității vieții cetățenilor. Din acest motiv va trebui să căutăm o modalitate mai bună și mai durabilă de a traversa noua realitate. Ne datorăm asta nouă înșine, dar cu atât mai mult le-o datorăm tuturor celor care, din cauza coronavirusului, nu mai sunt printre noi și cărora este drept și potrivit să le fie adresat gândul meu la final.