Munca, noile forme de muncă și condițiile de muncă

 Grupul „Lucrători”

Ratele de ocupare a forței de muncă se regăsesc mereu pe prima pagină a ziarelor. Însă, condițiile în care lucrează oamenii sunt aproape la fel de importante ca numărul celor care lucrează. Acest lucru este foarte relevant din perspectiva celor mai recente evoluții în domeniul muncii și a creșterii numărului de contracte atipice, ceea ce a impus ca hotărârile Curţii de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) să stabilească faptul că, de exemplu, șoferii Uber sunt angajați, şi nu lucrători independenți.

Conceptul de „condiții de muncă” cuprinde numeroase aspecte, de la salariu, timp de lucru, sănătate și siguranță, la prestații, obligaţii specifice și așa mai departe; acest concept acoperă „perioadele de probă”, care, în unele cazuri, nu îşi mai îndeplinesc menirea, oferind pur și simplu o forță de muncă ieftină și flexibilă. Cu toate acestea, este în continuare important ca lucrătorii să cunoască și să înțeleagă aceste condiții în prealabil – lucru nu întotdeauna simplu – și să fie înștiințaţi cu privire la orice modificări cât mai curând posibil, pentru a-şi putea face planuri.

Iată de ce Comisia Europeană propune un regulament care să pună la punct un cadru coerent pentru dreptul la informare al lucrătorilor. Cu toate acestea, propunerea prezintă încă unele aspecte sensibile, cum ar fi acoperirea definiției „lucrătorilor”. Evoluţia rapidă a pieței forței de muncă a creat o multitudine de „noi forme de muncă” diferite, cum ar fi lucrătorii pe bază de tichete și lucrătorii pe platforme online, care, având contracte de muncă atipice, nu sunt acoperiţi de definiția clasică a angajatului.

Acest lucru nu este valabil, desigur, doar pentru„noile forme de muncă”: contractele atipice cum sunt contractele de muncă de zero ore și cele ale lucrătorilor detașați și ale lucrătorilor casnici există de mult, majoritatea acestora oferind foarte puțină previzibilitate în ceea ce privește condițiile de muncă și, prin urmare, foarte puţin echilibru, în fapt, între viața profesională și cea privată. Previzibilitatea permite, de asemenea, contrabalansarea muncii cu studiul sau deţinerea unui alt loc de muncă cu fracțiune de normă.

În toate aceste cazuri, negocierea colectivă este esențială pentru a asigura condiții de lucru adecvate, iar menţionarea acestui aspect în propunere este binevenită. Având în vedere în special că aceste condiții „flexibile” se întâlnesc din ce în ce mai des odată cu răspândirea noilor forme de muncă, este nevoie de definiții clare și incluzive ale lucrătorilor și angajatorilor, pentru a garanta că prevederile favorabile lucrătorilor nu sunt trecute cu vederea de noile forme de muncă și că noile realități (cum ar fi învățarea pe tot parcursul vieții și formarea pe care o presupune aceasta, plătită de angajator) nu impun sarcini suplimentare lucrătorilor.