Încă o criză ca semnal decisiv de alarmă! Cel de pe urmă?

Text redactat de Grupul „Diversitate Europa”

Alain Coheur

Am trecut prin multe crize: financiară, economică, socială, alimentară, a migrației, de securitate și de mediu, iar acum traversăm și o criză sanitară. Angoasele sunt exploatate, iar noi mergem din criză în criză, lumea fiind blocată în mod voit de refuzul de a pune serios la îndoială un model de dezvoltare economică care, de multă vreme, dă întâietate intereselor financiare, prin privatizarea serviciilor publice și slăbirea protecției sociale. Acest model a permis câtorva să monopolizeze bogăția, a slăbit temeliile statului și i-a sacrificat pe cei mai neputincioși în numele austerității, plecând de la ideea că „altă soluție nu există”. Sistemul nostru economic a făcut ca temerile să se adeverească și a slăbit relațiile dintre oameni, făcându-i să caute obsesiv tot felul de satisfacții.

Cei sacrificați în prezent sunt aceiași care au fost și în trecut: toate acele meserii care nu mai aveau preț în ochii celor puternici, care ajunseseră a fi neglijate, puțin sau chiar deloc apreciate, au revenit în centrul atenției. Profesii care fuseseră date uitării s-au dovedit esențiale pentru coeziunea socială; este vorba despre cele care au ținut piept, multă vreme, presiunilor dictate de profit, productivitate și eficiență economică, ce au ignorat contestațiile și vocile care au răsunat zadarnic într-un mediu politic cu totul inert. Printre lucrătorii care se află în prima linie a sistemelor noastre de sănătate se numără asistenții medicali, personalul de îngrijire, cei care oferă ajutor la domiciliu, medicii generaliști, cadrele didactice, psihologii, educatorii, lucrătorii sociali și toți cei care ajută persoanele bolnave, excluse sau suferinde, marginalizate, dependente, fără adăpost, fără forme legale și așa mai departe. Această criză sanitară scoate în evidență toate excesele și inegalitățile din societățile noastre.

Am uitat ce înseamnă binele comun și am neglijat importanța valorilor pe care le împărtășim și care ne unesc, ne aduc laolaltă și ne definesc în relațiile noastre umane și în chiar existența noastră. Societatea noastră se îndepărtează tot mai mult de aceste valori, fiind deja slăbită, voit fragmentată, dezorientată și pândită de primejdia fatală a recrudescenței naționalismului și populismului.

De acum înainte, mediului politic și celui economic le va reveni sarcina complexă de a găsi o cale de ieșire. Pentru că nu vor fi decât două soluții: fie vom considera această criză drept un pericol care poate apărea oricând, trebuind, așadar, să ajutăm societatea să facă față cât mai bine unor astfel de evenimente, fie vom îmbrățișa principiul „se poate și altfel”, odată depășită această criză sanitară. Acest lucru s-ar putea face prin adoptarea unui nou pact, social și de mediu, bazat pe valorile solidarității și egalității și încurajat, printre altele, de realizările economiei sociale, care ar trebui pus în practică prin măsuri decisive, cum ar fi relocarea sistemelor noastre de producție, în beneficiul unor lanțuri de aprovizionare scurte, locale și sigure, precum și crearea de locuri de muncă care să asigure un venit decent pentru fiecare dintre noi. Se impune ca serviciile publice să fie revitalizate, recunoscute ca esențiale și în măsură să își îndeplinească sarcinile în mod corespunzător, sub egida unui stat social și care se ocupă de reglementare fără a fi constrâns de piețele financiare.

Dacă vom face alegerea corectă, nu numai că vom avea șansa de a depăși „criza care va pune capăt tuturor crizelor”, dar și de a ne schimba raporturile cu societatea și cu mediul.