CESE info

Începând cu luna aprilie, demarăm o serie de articole „Dessine-moi…* (Povestește-mi...)”, scrise de membrii CESE.

Adresându-ne cititorilor CESEinfo și cu multă emoție, publicăm în acest număr mărturiile autorilor noștri care, sub forma unui interviu, a unei păreri, a unui mesaj, au acceptat să ne împărtășească ce gândesc despre această paranteză provocată de pandemia de coronavirus.

Le mulțumim pentru mărturiile lor lui Isabel Caño Aguilar, vicepreședinta responsabilă cu comunicarea, Milenei Angelova, vicepreședinta responsabilă cu bugetul, precum și următorilor membri: Helena de Felipe Lehtonen din Grupul „Angajatori”, Adam Rogalewski din Grupul „Lucrători” și Giuseppe Guerini din Grupul „Diversitate Europa”. (ehp)

 ̽*Antoine de Saint-Exupéry: Le Petit Prince (Micul prinț)

de Isabel Caño Aguilar

Trăim momente excepționale și stranii.

Pe de o parte, suntem izolați în țările noastre, în casele noastre, și, pe de alta, avem certitudinea că lumea nu se poate opri și că societatea civilă se trezește, ca în fiecare dimineață, și se apucă de muncă.

Această situație fără precedent implică o încărcătură emoțională mare pentru noi toți.

Iar consecințele pe care aceasta le produce zi de zi asupra noastră sunt greu de imaginat. Niciun aspect al vieții noastre profesionale și personale nu a scăpat neatins.

În primul rând, aș vrea să scot în evidență serviciile publice, în special persoanele care au grijă de sănătatea noastră, lucrători dedicați profesiei lor și care-și îndeplinesc obligațiile depășindu-și orarul de lucru, străduindu-se din răsputeri pentru ca spitalele și centrele de sănătate să nu înregistreze un colaps. Din 15 martie, în fiecare zi la ora 20:00, ies pe balcon ca să aplaud. Astfel, mă alătur celor care își exprimă recunoștința pentru acest efort enorm, dar, în același timp, mă alătur și celor care cer cu tărie mai multe resurse pentru sistemele noastre de sănătate!

De asemenea, doresc să laud eforturile și să mulțumesc în mod special întregului personal sanitar al Serviciului de obstetrică și ginecologie al Spitalului Universitar Clinic San Cecilio din Granada, care ne-a trimis fotografia pe care o publicăm în această ediție a CESEinfo.

Odată cu bicentenarul nașterii lui Florence Nightingale, fondatoarea asistenței medicale moderne, OMS sărbătorește în 2020 Anul internațional al asistentelor medicale și al moașelor, femei și bărbați care îndeplinesc, cu atât mai mult în aceste vremuri de coronavirus, o funcție esențială și furnizează servicii indispensabile.

Nu sunt singurii. Uneori, uităm de un sector la fel de indispensabil, și anume educația, în care sunt mândră că am lucrat. Milioane de elevi și studenți din toată Europa sunt închiși în casă și nu vor putea să-și urmeze programele școlare fără sprijinul constant și de neclintit al lucrătorilor din învățământ.

Niciodată până acum nu a fost atât de vizibilă pentru societate munca acestor sectoare și eu personal consider că recunoașterea trebuie să se concretizeze într-un angajament din partea UE de a renunța la măsurile de austeritate care au sărăcit aceste sectoare și de a întreprinde măsuri concrete și de a le aloca bugete mai mari.

Nu vom putea ieși cu bine din această criză fără organizațiile societății civile care acționează zi de zi pe teren, dar avem nevoie de imboldul ferm al UE.

La câteva zile distanță de aniversarea a 70 de ani de la Declarația Schuman, azi mai mult ca niciodată avem nevoie de impulsul puternic și angajat al UE, însoțit de măsurile și acțiunile necesare și în materie de buget, pentru ca cetățenii europeni să perceapă Europa ca un proiect care continuă să ne inspire și nu doar ca o înșiruire de acronime.

În aceste vremuri de COVID-19, care vor marca pentru totdeauna societatea noastră, trebuie, mai presus de orice, să fim în măsură să transmitem mesajul că o altă Europă, mai bună și mai puternică, este posibilă.

Autoare: Milena Angelova

COVID-19 este cea mai mare provocare a ultimului secol. Nu mă voi opri asupra impactului negativ asupra vieților noastre, drepturilor și libertăților noastre fundamentale, economiei și bunăstării noastre, ci voi încerca să vă propun o perspectivă pozitivă și pragmatică asupra modului în care putem exploata la maximum situația actuală. Putem înfrunta această situație împreună, rămânând concentrați, conlucrând și asumându-ne responsabilități.

Este nevoie de mai multă eficiență decât de obicei

Casele noastre nu sunt doar cetăți care ne apără, sunt totul pentru noi: birou, școală, centre de comunicare, locuri de divertisment și unde ieșim... Este vorba de o ocazie unică pentru familii să strângă legăturile, să se bucure că sunt împreună și să se angajeze în activități de echipă, astfel încât fiecare membru al familiei să aibă tot ce-i trebuie pentru a-și îndeplini în mod eficient obligațiile zilnice – fie că este vorba de muncă, de cursuri, de comunicare sau sport. Familia mea, de exemplu, a reușit să amenajeze două camere unde se învață (câte una pentru fiecare dintre fiii noștri), două birouri pentru lucru la distanță și un centru multimedia – de unde soțul meu și cu mine participăm online la reuniuni și dăm interviuri presei, precum și o sală de sport improvizată, ca să rămânem în formă chiar și în izolare. Toate cursurile copiilor au loc online, chiar și antrenamentele de karate!

Păstrați-vă moralul și trăiți clipa!

Chiar dacă izolarea ne lezează tuturor libertățile fundamentale – de a merge unde vrem, de a călători, a munci și a ne relaxa activ –, putem gândi în continuare pozitiv și putem găsi clipe minunate de care să ne bucurăm zi de zi. Organizându-ne zilele în mod structurat, vom reuși să rămânem concentrați și motivați. Personal, am un program foarte încărcat, dat fiind că trebuie să îmi împart timpul între îngrijirea copiilor, găsind timp de exerciții fizice (fără excepție – cel puțin 90 de minute de gimnastică pe zi), să lucrez pentru Asociația capitalului industrial din Bulgaria (BICA) – suntem foarte activi în negocierile cu guvernul bulgar pentru măsurile anticriză de sprijinire a întreprinderilor și locurilor de muncă – și, desigur – nu în ultimul rând –, pentru CESE. Posibilitatea de a comunica doar de la distanță cu toți colegii mei cere mai mult timp și efort de coordonare și pregătire a conținutului dezbaterilor, distanța complicând chiar și cele mai simple sarcini. Când, însă, obiectivul este atins, sentimentul de împlinire și satisfacție este și mai intens.

Nimeni nu știe cât de mult va dura această situație sau când ne vom întoarce la viața normală. Dar, orice s-ar întâmpla, vom pune capăt împreună acestei pandemii și ne vom întoarce la viața noastră normală, netulburată, fără constrângeri și teamă. Până atunci trebuie să ne unim eforturile și să continuăm zi de zi să ne desfășurăm activitatea și programul obișnuit, să ne bucurăm de clipele frumoase, dat fiind că și izolarea este parte a vieții noastre și – dacă o gândim în spirit pozitiv – ar putea oferi momente de fericire.

 

Interviu cu Giuseppe Guerini

Domnule Guerini, cum trăiți această perioadă dificilă?

Sub o puternică presiune, atât în ceea ce privește volumul de muncă, cât și pe plan personal și emoțional. Locuiesc în Bergamo, prin urmare, în epicentrul epidemiei din Italia și sentimentul că suntem loviți și depășiți de suferință și de numărul mare de decese ne ține într-o stare permanentă de anxietate și neputință. Fiecare dintre noi are printre victime prieteni, colegi sau cunoștințe, fie printre cei care au dispărut, fie printre cei care se luptă cu moartea în secțiile de terapie intensivă.

 

Ca președinte al unei asociații de cooperative, ne puteți spune ce eforturi se fac în prima linie?

În virtutea rolului care-mi revine, mă aflu în situația de a căuta soluții la numeroasele probleme urgente cu care întreprinderile cooperative pe care le reprezint se confruntă din data de 23 februarie, când am înțeles că virusul se propagă și a trebuit să luăm, într-un context de mare incertitudine, decizii privind măsurile legate de numeroasele servicii pe care le gestionăm. Cooperativele noastre din Bergamo au peste 9000 de lucrători în servicii sociale și de sănătate și gestionează servicii de îngrijire și de asistență la domiciliu, cămine și centre de zi pentru persoanele în vârstă și persoanele cu handicap. În unele cazuri, am decis să le închidem, dar am primit amenințări din partea autorităților locale, care au cerut să asigurăm continuitatea serviciilor. Au fost momente de mare tensiune. În zilele și săptămânile care au urmat, tensiunea și anxietatea n-au încetat să crească: am intrat într-o cursă frenetică după dispozitive de protecție pentru lucrătoarele și lucrătorii noștri, la care s-au adăugat grijile legate de necesitatea de a asigura continuitatea serviciilor de îngrijire și asistență cu mijloace și instrumente puține și cu spaima că operatorii și utilizatorii acestora s-ar putea îmbolnăvi. O spaimă care, din păcate, s-a dovedit întemeiată, în special în structurile destinate persoanelor în vârstă. 

 

Prin urmare, cooperativele au continuat să funcționeze, sau unele au fost obligate să-și suspende activitatea?

De fapt, pe lângă situația despre care tocmai v-am vorbit, ne-am lovit și de dificultăți legate de necesitatea întreruperii treptate a multor activități: am început cu școlile și activitățile educative, apoi, unele după altele,și alte sectoare au fost obligate să se închidă. Ca urmare, avem acum peste 180 de cooperative silite să utilizeze „plase de siguranță socială” pentru aproximativ 2 500 de persoane, și care sunt acum extrem de expuse riscului de a nu-și mai putea relua activitatea: în sectorul turistic și în cel cultural, criza se dovedește a fi devastatoare. Situația este aceeași în cazul cooperativelor de prelucrare a produselor agricole și a celor din sectorul meșteșugăresc. Ca președinte al unei asociații de cooperative mă confrunt, așadar, pe de o parte, cu criza prin care trec persoanele solicitate să facă față unui imens volum de muncă în sectorul serviciilor de îngrijire și în sectoarele serviciilor esențiale și care sunt puternic expuse riscului de contaminare și, pe de altă parte, cu frica și tensiunile pe care le trăiesc persoanele rămase fără loc de muncă.

 

Ce răspuns la criza generată de coronavirus a dat rezultate?

Ceea ce a funcționat, cel puțin în cazul nostru, a fost imensul elan de solidaritate și capacitatea puternică de reacție a comunităților locale, a asociațiilor de voluntari și a sectorului organizațiilor sociale în ansamblu, care au făcut lucruri extraordinare atât pentru colectarea donațiilor, cât și pentru desfășurarea activităților organizate. Lucrătorii sociali și cei din domeniul sănătății au dat dovadă de o dăruire fără margini. Nu numai medicii și asistenții medicali, ci și nenumărați educatori au asigurat serviciile necesare, asumându-și mari riscuri. Mobilizarea a fost de altfel generală. În 10 zile, în orașul Bergamo (dar și în alte orașe), au fost înființate spitale de campanie din materialele utilizate la târguri pentru amenajarea standurilor, iar la ridicarea acestora s-au mobilizat numeroși voluntari, care au lucrat fără a fi plătiți, zi și noapte. Gestionarea va fi asigurată în mare măsură de medici și asistenți medicali din ONG-uri, iar finanțarea a fost sprijinită prin donații. La Bergamo, pentru a elibera paturi în spitale, am amenajat, în câteva zile, în trei hoteluri, peste 300 de paturi destinate pacienților care au părăsit spitalul după stabilizarea stării lor de sănătate. În aceste hoteluri, îngrijirea pacienților este asigurată de cooperativele noastre sociale. Această operațiune a necesitat un efort enorm, dar e vorba de un serviciu primordial.

 

Ce anume nu a funcționat în schimb?

Nu a funcționat, în principal, nivelul instituțional, care nu a fost în măsură să ia decizii prompte și clare și să planifice măsuri sau să acționeze în stare de urgență în mod unitar, așa încât administrațiile locale, regionale și naționale au adoptat decizii contradictorii. O birocrație prea preocupată să-și afirme propria putere și să evite asumarea unor responsabilități, care, în prea multe cazuri, au fost transferate operatorilor. Într-o măsură mai mare sau mai mică, acest lucru se observă, în general, nu numai în Italia și la Bergamo, ci în toate țările occidentale. 

 

Cum explicați acest comportament din partea diverselor niveluri administrative?

Cred că, în general, am subestimat ceea ce s-a întâmplat în China, lăsând oarecum să se înțeleagă că noi, occidentalii, ne simțim superiori pentru că avem un sistem de sănătate avansat, cu tehnologii de înalt nivel și spitale ultramoderne. De parcă faptul că putem, în caz de nevoie, conta pe spitale și pe structuri de îngrijire medicală de înalt nivel ar fi fost de ajuns, în mintea prea multor lideri politici, dar și șefi de întreprinderi și cetățeni, ca să ne apere de pericol. În primele zile după izbucnirea epidemiei în Lombardia, cei care lansau alerte erau luați în râs. Cea mai elocventă ilustrare a acestui sentiment de „superioritate” este poate celebra declarație a unui președinte regional italian, care, acuzându-i pe chinezi că „stau prost cu igiena personală și mănâncă șoareci vii”, a exprimat o credință răspândită în toate straturile populației occidentale. Sub diferite forme, aceeași atitudine au adoptat-o până de curând și alți lideri politici din Europa și din lume. Spitalele, care oferă servicii medicale extraordinare și inovatoare, precum transplanturi de diverse organe și terapii avansate de tratare a cancerului, s-au dovedit, de fapt, extrem de fragile, riscând să se prăbușească din cauza unei epidemii virale, care ar fi putut fi mai bine controlată dacă ar fi fost ținută cât mai departe de spitale. Cel puțin în Bergamo, spitalele au fost, fără voia lor, focare de propagare a epidemiei. 

 

Cum vi se par măsurile adoptate la nivel european?

Mă număr printre cei care susțin că, în această perioadă, Uniunea Europeană și instituțiile sale au făcut multe, în ciuda întârzierilor și contradicțiilor pe care le cunoaștem bine, începând cu mecanismele complexe de luare a deciziilor și terminând cu închiderea în sine a statelor membre. Observ că, într-o singură lună, Comisia Europeană și Parlamentul European au fost în măsură să ia decizii importante și să pună în aplicare măsuri economice care nu au mai fost niciodată adoptate. Se dovedește astfel că, deși economia este esențială și măsurile economice puse în aplicare vor juca un rol important, atât pentru a face față situației de urgență, cât și pentru a susține eforturile de relansare de îndată ce criza se va atenua, ceea ce lipsește încă în Europa este posibilitatea de a interveni cu instrumente, mijloace și competențe și în alte sectoare decât cele vizate de reglementările privind piața și economia. 

 

Prin urmare, avem nevoie de o Europă mai unită?

Este evident că încă avem nevoie de mai multă Europă. Deocamdată este ca și când într-o zi am fi grav bolnavi și cineva ne-ar putea ajuta doar oferindu-ne bani sau lăsându-ne libertatea de a merge la spital, fără să ne acorde însă niciun fel de îngrijire sau protecție. Știm cu toții că banii sunt importanți pentru a te face bine, dar dacă primești bani și te afli în deșert, banii nu folosesc la nimic. Cred că enorma criză provocată de epidemie ne învață că, dacă dorim cu adevărat o Uniune Europeană, va trebui să ne propunem obiective care să depășească piața unică și uniunea bancară și să avem în vedere o uniune reală de state care aplică politici de anvergură continentală, coordonate și unitare.

Cum își poate aduce contribuția fiecare dintre noi și ce fel de susținere este necesară?

Ceea ce putem face este să continuăm să investim în realizarea idealului unei Europe unite, promovând mereu cultura solidarității și a integrării, încercând să combatem egoismul și închiderea în sine, deoarece devine din ce în ce mai clar că nimeni nu se va salva de unul singur și că alternativa dramatică la solidaritate și la cristalizarea întregii umanități și a Europei în jurul unei „comunități de destin” este prăbușirea degradantă și fără speranță în iadul unor noi războaie. 

Ați perceput manifestări de solidaritate cu situația din Italia?

Au fost multe manifestări de solidaritate pe rețelele de socializare, de exemplu la nivelul organizațiilor din economia socială. Am primit dovezi importante de afecțiune și apropiere din partea prietenilor și a unor instituții din numeroase țări. Colegii din cadrul CESE au primit, de asemenea, mesaje prețioase de solidaritate. Este regretabil însă că au existat și opinii negative din partea unor politicieni din statele europene, care s-au grăbit să critice Italia și să desfășoare politici egoiste și obtuze, inclusiv în legătură cu posibilul rol al Uniunii Europene. Din păcate, însă, același comportament îl au și mulți politicieni italieni, care nu fac decât să critice sau să instrumentalizeze această criză de dragul unor calcule politice și care caută, prin mijloace facile, să obțină sprijinul unei populații înspăimântate și dezorientate. Prin urmare, aș spune că, și în acest caz, există o Europă și o umanitate solidare și rezistente, care știu să se ajute reciproc și să construiască împreună, și există șacali și oportuniști care încearcă, meschin, să obțină un beneficiu personal din situațiile de criză și război. (mp)

 

redactat de Adam Rogalewski

Pandemia provocată de noul coronavirus (COVID-19) ne va schimba profund viețile și ne va transforma statele, economiile și societățile. Ne-a făcut deja conștienți de cât de vulnerabili suntem, în ciuda faptului că, de-a lungul anilor, condițiile noastre de viață s-au îmbunătățit enorm și în ciuda progresului tehnologic, inclusiv a digitalizării și a inteligenței artificiale. De asemenea, stând izolați în casele noastre, am realizat cât de importanți sunt oamenii și societatea în viața noastră de zi cu zi. Criza cauzată de coronavirus contrazice în mod foarte evident concepția neoliberală, potrivit căreia societatea în sine nu există. În vremuri de criză, precum cele pe care le trăim în prezent, societatea sau, altfel spus, solidaritatea oamenilor, este cea care ne poate proteja de efectele virusului.

Pandemia ne-a schimbat perspectiva despre muncă. Am înțeles că unele persoane și unele profesii care înainte erau percepute ca fiind mai puțin importante sunt, de fapt, esențiale pentru funcționarea economiilor noastre. Printre lucrătorii vizați se numără nu numai cei din domeniul sănătății, care își pun viața în pericol și lucrează non-stop pentru a oferi asistență medicală, și cei din sectorul serviciilor de îngrijire a persoanelor în vârstă, dar și lucrătorii, numiți în mod impropriu „mai puțin calificați” – lucrătorii din magazinele alimentare, șoferii, personalul responsabil de curățenie și lucrătorii din agricultură –, care ne furnizează bunuri și servicii esențiale. Mulți dintre ei sunt migranți, percepuți ca o povară pentru societate și folosiți ca țapi ispășitori în multe țări, de multe partide populiste. Ne-am dat însă seama că fără ei societățile noastre nu ar putea face față pandemiei.

Izbucnirea epidemiei de coronavirus a făcut să dispară diferențele dintre lucrătorii tipici, cei atipici și cei independenți. Am ajuns să înțelegem că toate felurile de muncă sunt esențiale și că toți lucrătorii, chiar și întreprinzătorii foarte mici, contribuie la economiile noastre și au nevoie în aceeași măsură de sprijin din partea statului.

Prin intervenția sa, statul poate proteja lucrătorii și întreprinzătorii, jucând un rol esențial în combaterea efectelor pandemiei. Mai mult ca niciodată, avem nevoie de o instituție a statului puternică, supusă controlului democratic, care să poată furniza servicii publice și să protejeze economia. Ar trebui pus un mai mare accent pe un stat controlat și guvernat în mod democratic, pentru a evita o situație precum cea din Ungaria, unde măsurile adoptate recent, de instituire a stării de urgență, nu pot garanta respectarea principiilor de bază ale democrației. De asemenea, criza a demonstrat rolul esențial al partenerilor sociali în elaborarea politicilor de răspuns la pandemia de coronavirus. Din păcate, în propria mea țară, parlamentarii se pare că au uitat de acest rol atunci când au adoptat de curând o lege care introduce reguli fără nicio legătură cu pandemia, dar care au scopul de a limita rolul dialogului social și independența partenerilor sociali.

Criza provocată de coronavirus a determinat instituțiile UE să reacționeze mai prompt la nevoile cetățenilor. De exemplu, Comisia a propus recent un instrument în valoare de 100 de miliarde EUR pentru a sprijini mecanismele de reducere temporară a activității și a atenua riscurile de șomaj (SURE). Cu toate acestea, există pericolul ca interesele individuale ale statelor membre să devină mai importante decât solidaritatea europeană. Acest risc este cu atât mai important în cazul țărilor cu economii mai puțin avansate și cu mai puține plase de siguranță în domeniul social, ceea ce înseamnă că ele vor avea nevoie de mai mult sprijin economic.

Așa cum reiese din observațiile de mai sus, pandemia de coronavirus ne-a dat ocazia de a reevalua societățile, economiile și instituțiile UE, ceea ce nu ar fi fost posibil în alte circumstanțe. Am văzut cât de important este fiecare lucrător, chiar și dacă este considerat mai puțin calificat, cât de importantă este societatea, în pofida ideologiilor individualiste neoliberale, cât de importante sunt investițiile în sectorul public și, în cele din urmă, ce rol esențial joacă democrația și dialogul social. Am convingerea fermă că nu vom uita învățămintele trase din această criză și că vom construi un viitor mai bun după coronavirus, un viitor care să transforme Europa și întreaga lume într-un loc mai bun pentru noi toți.

de Helena De Felipe Lehtonen

În aceste vremuri de pandemie care ne afectează - pe noi, dar mai ales pe vârstnicii noștri și pe persoanele cu sănătate mai fragilă -, ne-am putea întreba dacă acest virus nu este cumva un produs de laborator, care a fost, intenționat sau nu, propagat. Răspunsul la această întrebare este un mister pentru cetățenii de rând. Chiar și în ipoteza în care un vaccin va fi disponibil în toamna anului 2021, cum putem ști că nu ne vom confrunta, iarna viitoare, cu un alt virus cu consecințe similare celui actual? (să ne aducem aminte de gripa spaniolă din 1918).

În aceste condiții de incertitudine, reprezintă oare paralizarea economiei și utilizarea masivă a fondurilor de rezervă în aproape toate țările soluția pentru conservarea locurilor de muncă și a economiei productive? Sau poate ar trebui să ne concentrăm toate eforturile logistice și economice asupra dotării serviciilor noastre medicale cu resursele necesare pentru analizarea infecțiilor care-i afectează pe cetățenii noștri și îngrijirea celor care au nevoie de o intervenție sanitară?

Nu cred că economiile lumii ar putea să facă față în 2021 unei situații nici pe departe similare, atât în ceea ce privește ajutoarele, cât și datoriile, dat fiind că economiile productive se vor prăbuși, trăgând după ele locurile de muncă și, poate, vor veni vremuri în care statele vor trebui să preia frâiele societății civile, pentru că nicio economie privată nu va putea face față situației.

Nimeni nu mai așteaptă acum deciziile Uniunii Europene, care ar trebui să-și exercite rolul de lider clar, călăuzindu-și membrii pe calea cea bună în aceste condițiii de pandemie, atât în domeniul sanitar, cât și economic și social. Fiecare țară a luat măsuri în mod individual, având în vedere numai recomandările OMS care, desigur, nu se pricepe la economie. Iată un alt motiv pentru a aprecia capacitatea de lider a UE.

Fiind una dintre reprezentantele, în cadrul Comitetului Economic și Social European, a IMM-urilor europene și spaniole care, în structura noastră productivă, angajează în medie 2-3 lucrători, consider că daunele emoționale, economice și personale sunt ireversibile. Prin urmare, este oportun să ne gândim la viitor pe termen scurt și mediu, fără a copia politicile în domeniul sănătății ale țărilor totalitare, care nu sunt, în niciun caz, compatibile cu o economie de piață liberă.

 

 

Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene:

Vom folosi orice instrument avem la îndemână pentru a limita propagarea #coronavirusului, pentru a-i ajuta pe pacienți și a garanta că economia europeană supraviețuiește furtunii.
Sunt convinsă că UE poate rezista acestui șoc pentru sistemele noastre sanitare și pentru economiile noastre. Fiecare stat membru trebuie însă să își asume pe deplin responsabilitatea. Iar Uniunea Europeană în ansamblu trebuie să fie hotărâtă, coordonată și unită.

Charles Michel, președintele Consiliului European:

Pentru a răspunde provocării reprezentate de #COVID19, avem nevoie de mai multă Europă, care să se mobilizeze alături de statele membre pentru a îngrădi răspândirea virusului, a garanta disponibilitatea echipamentelor medicale și a conveni măsuri de reducere a impactului negativ pentru cetățenii noștri pe plan economic și social.

Să sprijinim pe deplin cadrele medicale active zi și noapte în combaterea crizei #COVID19. Drumul va fi lung și plin de piedici, dar suntem uniți în această bătălie.

David Sassoli, președintele Parlamentului European:

Trăim un moment foarte delicat pentru Uniunea noastră și pentru economia europeană. Nu este vremea discursurilor superficiale. Instituțiile UE pregătesc un nou pachet de măsuri pentru sprijinirea țărilor și populațiilor aflate în nevoie. Nu este momentul acțiunilor unilaterale, ci al unei mai mari cooperări la nivel global.

Luca Jahier, președintele Comitetului Economic și Social European:

Acum ori niciodată, trebuie să acționăm ca o Uniune. Toate statele membre trebuie să se adune laolaltă și să pună la punct o acțiune concertată și coerentă. Acțiunea rapidă și concertată reprezintă singurul răspuns eficient la o criză care ne afectează pe toți. Integritatea Uniunii Europene depinde de aceasta. #Whateverittakes

Apostolos Tzitzikostas, președintele Comitetului Regiunilor:

UE trebuie să dovedească unitate și să ajute regiunile și orașele aflate în avangarda combaterii #coronavirusului. Un mecanism de urgență al UE în domeniul sănătății trebuie să ajute comunitățile locale să recruteze noi medici, să cumpere echipamente medicale și să sprijine serviciile de terapie intensivă.

Mă plec în fața liderilor de la nivel local și regional care combat în avanposturi #COVID19 cu profesionalism, pasiune și curaj. Gândurile mele sunt pentru cei care plătesc un tribut personal.

Christine Lagarde, președinta Băncii Centrale Europene:

Banca Centrală Europeană se angajează să-și aducă contribuția ce-i revine pentru a sprijini fiecare cetățean din zona euro în aceste vremuri foarte grele.

Vremurile excepționale impun măsuri excepționale. Angajamentul nostru față de moneda euro nu cunoaște limite. Suntem hotărâți să exploatăm întregul potențial al instrumentelor de care dispunem, în cadrul mandatului încredințat.

Josep Borrell Fontelles, Înaltul Reprezentant al UE pentru afaceri externe și politica de securitate:

Criza #Coronavirusului impune un răspuns global. Sprijinul acordat partenerilor, în special celor din Africa, nu este doar solidaritate și ajutor dat celor mai vulnerabili, ci este și în interesul nostru. Nu putem rezolva problema pandemiei acționând doar acasă, ci trebuie acționat în toată lumea. Dacă nu o facem, problema va reveni.

Apelul Secretarului General al ONU, António Guterres, la o încetare a focului la nivel global este mai important ca niciodată. Numai împreună și în pace putem învinge pandemia mondială de #coronavirus. Aceasta este adevărata bătălie cu care ne confruntăm astăzi. Unitatea și solidaritatea sunt armele noastre. (mr)